Wednesday 7 March 2012

Vietnam & Cambodia

Fata de alte iesiri in Asia in care doream sa vad cat mai multe lucruri si sa bifez mai toate obiectivele turistice, anul acesta am luat o pauza, am fost mai pe chill, fara prea multe planuri facute de dinainte. Stiam doar ca vreau sa trec prin Lao in drum spre Vietnam, unde aveam un singur obiectiv : Halong Bay. Daca mai era timp, Angkor Watt in Cambodia ar fi fost un bonus. Ca atare am avut un program flexibil si dupa leneveala din Lao a trebuit sa ne luam inima in dinti si s-o pornim spre Vietnam. Distanta pe harta nu parea mare, mai toti tour-operatorii din Lao se jurau ca nu faci mai mult de 20 de ore pana in Hanoi, ca autobuzele sunt confortabile...Stiam ca nu o sa fie asa, dar cele 25 de ore petrecute intr-un sleeping bus in care evident nu incapeam si nu puteam sa dorm, respectiv inca alte 3 ore ingramadit intr-o duba, au depasit usor si cele mai negre previziuni. Drumul din Luang Prabang a fost din nou ametitor datorita serpentinelor. Filmele, subtitrate SI dublate in vietnameza cu sonorul la maxim, nu au ajutat nici ele prea mult...
Granita a trebuit s-o trecem pe jos, in frig, ploaie si ceata, fix ca intr-unul din filmele de actiune vazute cu cateva ore inainte...


Cum necum, am ajuns in noaptea urmatoare in Hanoi, am gasit o cazare foarte rezonabila (cam 25 euro dubla, camera de lux) in cartierul francez si la 12 noaptea am iesit in oras sa mancam un Pho, celebra supa de taitei cu carne. Cam toate restaurantele erau inchise asa ca am mancat pe strada la un restaurant ambulant, unde se gatea direct pe trotuar. Delicios !!

Am mai stat o zi in Hanoi pentru refacere si shopping. Temperatura scazuse mult, de la cele 35 de grade din Luang Prabang, in Hanoi nu erau mai mult de 14 grade, iar ploaia marunta nu ajuta nici ea prea mult. Daca vedeti vreodata un shop Made in Vietnam, go for it ! Sunt mai toate chestiile facute in 'Nam pentru Europa sau State, evident la un sfert din pretul platit in Vest. 

Caracteristic pentru Vietnam, dar mai ales pentru Hanoi, este traficul DEMENT. Depaseste cu mult orice am intalnit in Asia. Sunt milioane de scutere care circula in toate directiile, fara nicio regula....


sau care evident, sunt parcate pe trotuoarele si asa inguste, pline de restaurante ambulante. Ca atare, sa mergi prin Hanoi este o adevarata aventura, o faci pe strada printre scuterele care se scurg vijelios pe langa tine..


Orasul este insa foarte dinamic, in plina miscare. Cartierul vechi este frumos, e plin de restaurante si baruri. 


Nu am avut cum sa nu incerc si cea ma ieftina bere din lume, facuta pe loc, un fel de must din hamei si orz. Vietnamezii sunt agresivi si incearca intotdeauna sa te fraiereasca ... m-am simtit bine, din nou in Asia, Lao ma molesise de tot ! Asa ca am renegociat nota de plata si am achitat doar 1/3 din suma ceruta. Cea mai ieftina bere din lume trebuia sa ramana cea mai ieftina ! In rest, bucataria vietnameza este excelenta, la concurenta cu cea indiana si chinezeasca.

Din cauza traficului dement si a vremii mohorate nu am reusit sa fac prea multe fotografii in Hanoi si sincer nici nu ma interesa. Venisem doar pentru Halong Bay. Am luat o croaziera de 2 zile/1 noapte prin agentia hotelului in care am stat. Am optat pentru ceva mid-budget si dupa negocieri pretul a scazut de la 160 usd la 110 usd persoana. Un microbuz ne-a dus in Halong City (3 ore) de unde ne-am imbarcat  catre unul din cele mai frumoase locuri din lume : Halong Bay. Si daca Phang Nga parea impresionat cu cele cateva zeci de insulite ce se inalta din mare, Halong Bay gazduieste mii de asemenea bijuterii. 


Perioada ideala pentru vizitat este in august, cand este soare si cald. Vietnamezii au facut o chestie smart, nu permit accesul in Bay decat prin croaziere organizate cu niste ambarcatiuni ce reproduc vechile corabii vietnameze, niste jonci mai mari. Foarte dragute, erau silentioase, iar unele navigheaza chiar cu panze. Se innopteaza pe jonca, iar mancarea este inclusa in pretul biletului.


Nu va zgarciti la bani, sunt 3 feluri de croaziere. Cele ieftine la 40-50 usd iti ofera conditii proaste, cele in mid-range la + 100 usd au cabine confortabile, mancarea este buna si variata, in plus ai tot felul de chestii optionale si gratuite incluse in pret : o vizita la o pestera draguta, kaiaking, cursuri de bucatarie, etc.
Cuvintele nu pot descrie cu adevarat ce am vazut asa ca o sa dedic o viitoare galerie foto acestei minunatii care este Halong Bay. 


Tot ce trebuie sa stiti este ca locul merita tot efortul si ca Halong Bay este o destinatie in sine in jurul careia merita sa va construiti intreaga vacanta.

Am mai stat o zi in Hanoi dar vremea proasta si friguroasa din nordul Vietnamului ne-a determinat sa ne luam  rapid talpasita. Am zburat in sud, in Saigon, cu Jet Fly (120 usd) de unde in cateva ore ne-am urcat direct in autobuzul spre Cambodia, cu destinatia Phnom Phen.

Din nou la caldura ! Phnom Phen mi-a placut, este una dintre cele mai dragute capitale din Asia. In primul rand pentru ca orasul este aerisit, din nou se simte influenta franceaza (ca si in restul Indochinei de altfel), in plus nu este nici moleseala din Vientiane, nici dementa din Hanoi.


Am vazut Phnom Phen prin ochii unui expat roman care traieste de 7 ani in Cambodia, astfel ca am avut insight-uri excelente si ca atare nu a fost prea greu sa indragesc orasul si cambodienii. 
Pe langa ceea ce ofera orasul, palatul regal, temple, muzee, etc, principalele atractii turistice sunt campiile mortii, celebrele The Killing Fields (la vreo 12 km de oras, se ajunge usor cu un tuk-tuk) si inchisoarea S24 din oras. Sunt locuri impresionante, apasatoare, care trebuie vazute si care ne reamintesc un capitol din istoria omenirii ce nu trebuie uitat : genocidul infaptuit de Pol Pot si de khmerii rosii. aproape 2 milioane de cambodieni au murit in mai putin de 4 ani, un sfert din populatie...


Intreaga Indochina a fost insangerata sute de ani si este in continuare chiar daca cele 3 tari si-au castigat intr-un final libertatea. Pretul platit a fost imens, milioane de oameni in cazul Cambodiei si a Vietnamului, sute de mii in Lao. In continuare in toate cele 3 tari moare cel putin cate o persoana pe zi din cauza minelor si  bombelor americane care nu au explodat. Lao a fost cea mai bombardata tara din lume pe metru patrat, fara sa fi fost  macar partasa in razboiul din Vietnam. Nu pot sa nu ma gandesc ca acum nu mai mult de 36 de ani Vietnamul era bombardat si devastat fara mila de americani, iar in anii 90 regimul lui Pol Pot era inca recunoscut la Natiunile Unite. Dupa atat de putin timp, cele 3 tari renasc (in special Vietnam si Cambodia), oamenii au puterea sa zambeasca, sa rada si sa isi construiasca un viitor mai bun. La noi au trecut mai mult de 20 de ani de la revolutie si nu am fost in stare sa terminam nici macar o autostrada...

Din Phnom Phen am plecat in sud spre Sihanoukville. Am simtit nevoia unei pauze la plaja


Meniul este variat (nu ma refer la mancare, cea din cambodia este ieftina dar lipsita de originalitate - influente thai si vietnameze). Activitatile si ele sunt foarte variate


Ca atare Sihanoukville, desi nu are o apa sau plaja de calitatea celei din Thailanda, este locul ideal pentru relaxare si chill absolut. Turistii sunt in mare hipioti retrasi din Thailanda, atmosfera e boema, este ieftin si e bine (poti sa traiesti lejer cu 12-15 usd/zi). Sunt 3 plaje importante, Victory Hill, cea mai mica si neatractiva, dar acolo se mananca foarte bine (recomand scoicile de la Karisma), Serendipity este cea mai aglomerata, acolo insa sunt majoritatea locurilor de cazare, discoteci, restaurante, magazine si in fine Otress este cea mai izolata, cateva bungalowuri si 2-3 restaurante pe plaja...locul ideal unde sa te relaxezi. Lucrurile se schimba insa de la an la an. Probabil ca in 2-3 ani, maxim, Otress va fi o tiganeala totala (deja terenurile de langa plaja au fost cumparate de investitori strategici...)

Din Sihanoukville am luat un autobuz (din nou de noapte) catre Siem Reap (a costat vreo 7 usd/7 ore). Am ajuns dimineata pe la 7, am gasit cazare si am pornit direct spre Angkor Watt, cu un tuk tuk (vreo 10 usd pentru toata ziua). Tuk tuk-ul este vital, Angkor este in fapt un complex gigantic de temple situat intr-un parc imens. Este o caldura cumplita. ai nevoie de minim 2-3 l de apa si de ceva mancare (sunt restaurante dar scumpe). Pentru a intra fie iti iei bilet pentru o zi (20 usd) fie abonament pentru 3 zile (50 usd parca). Am decis sa bagam mare si sa vizitam ce e mai important intr-o singura zi.
In primul rand este templul principal, cu acelasi nume, Angkor Watt, cel mai mare si care arata cam asa (milioanele de turisti sunt inauntru):


Musai de vazut este Ta Prohm unde natura a inghitit cu desavarsire templele (cam asa arata Angkor cand a fost descoperit de francezi)



Foarte dragut este si Bayonul



Nu vreau sa comit o nedreptate, locul este superb, dar am vazut la viata mea atatea temple hindu si budiste incat, din cauza caldurii, un alt Angkor imi facea cu ochiul..


Repet, Angkor Watt este cel mai fain loc istoric, temple & stuff din Indochina, va recomand cu caldura (sunt vreo 40 de grade acolo) sa luati un abonament de 3 zile si sa-l vizitati in liniste.

Am mai ars-o dubios prin Siem Reap, am incercat si masajul cu 4 maini, 2 maseori care au muncit din greu la mine, am mai facut un shopping, am incercat intr-un final si Morning Glory (o mancare de legume) si pana la urma am baut-o si pe Cambodia....la propriu si la figurat (dupa cum atesta si butoiul de bere pe post de cap de pe umerii mei..)


Cam asta a fost Cambodia. Ieftina si primitoare.
Recapituland, Indochina e draguta, ieftina si mai turistica decat ma asteptam. Am stat o luna de zile si nu cred ca am cheltuit mai mult de 1,800 euro in conditiile in care am si zburat din Hanoi in Saigon, am facut si croaziera in Halong Bay si nu mi-am refuzat nimic. Vietnam este o tara mare si interesanta, as vrea sa mai revin candva, nu am vazut decat putin din nord si sud. Cambodia este pe chill si relax in Sihanoukville, dar nu numai...

Tuesday 6 March 2012

Indochina (I) : Lao

Din Bangkok m-am decis impreuna cu tovarasul meu de calatorie sa mergem in Lao. Cea mai accesibila cale este prin Vientiane, catre care am luat trenul de noapte (900 baht printr-o mica agentie din Bangkok, a inclus si bilet de tren la granita, respectiv pick-up catre oras). Calatoria a durat cam 10 ore, in conditii rezonabile totusi. In Vientiane nu sunt prea multe de vazut sau de facut. Desi este capitala tarii, orasul este mic si in afara de o promenada pe malul Mekongului, sau de o cafea si un croisant in cartierul turistic, nu prea ai ce face. Vientiane nu necesita mai mult de o zi pentru vizitat. Noi am stat insa vreo 3 zile, fortati de imprejurari. A trebuit sa obtinem viza de Vietnam (vreo 45 de euro). Incepea Anul Dragonului si 'Nam-ul urma sa fie paralizat pentru o saptamana. Nu am pierdut timpul si ne-am bucurat de ceea ce are Lao mai de pret. Si inca la un pret foarte mic...


Ca mai toti turistii, am baut whiskey local, la mai putin de un euro sticla, sau berile locale, LaoBeer, la jumatate de dolar. Cazari pentru toate buzunarele, ce mi-a placut insa in Vientiane, erau boutique hotelurile la 20-30 euro, foarte elegante. Se simte puternic influenta coloniala franceza. Ca atare, de plictiseala am decis sa calatoresc cu stil...mi-am cumparat niste camasi Dolce Gabana si Ralph Lauren, the ORIGINAL fakes. 


Din Vientiane am luat un autobuz local catre Vang Vieng. Drumul, vreo 4-5 ore, s-a desfasurat in tempo-ul tipic laosian : 30 km/ora. Dintr-o groapa in alta pe ceea ce se presupune ca este principalul drum national. Lentoarea nu s-a datorat doar din cauza drumurilor proaste ci si felului de a fi a localnicilor. Lao este by far cea mai laid-back tara in care am fost vreodata. Oamenii sunt relaxati si s-o spunem pe aia dreapta, de o lene ce ar trezi o invidie groaznica in tari precum Grecia sau Romania. 
Vang Vieng este o mica statiune la poalele unor munti superbi pe langa care trece raul Nam Song. 


Nu este insa locul tocmai linistit la care va ganditi. Vang Vieng are pe buna dreptate reputatia uneia dintre cele mai fierbinti locatii de party din Asia, un paradis pentru cheflii din toata lumea. Raportandu-ne la numarul de victime, cam 1-2 morti pe luna, depaseste ca intensitate nu mai putin celebrele Full Moon Party din Thailanda sau festurile de trance din Goa. The name of the game is Tubing in Vang Vieng. Pe scurt te urci pe un cauciuc mare de camion si te plimbi pe rau, din bar in bar...


Sunt vreo 5-6 baruri suspendate pe marginea raului in care ai whiskey gratis, sau aproape gratis si multa muzica trance, etc. Vang Vieng este de fapt o colonie australiana, 80% din turisti venind de acolo. Iar australienii, well ...they do party hard.


Cazarea este ieftina, mancarea la fel, inclusiv varianta laosiana a shaormei cu de toate.. Am stat la Bananas Bungalows, cu vreo 8 euro pe noapte.


Peisajele sunt superbe in Vang Vieng. Se poate face mult trekking, am optat pentru vizitarea pesterii Lucy, aflata la mai putin de o ora de mers lejer din Vang Vieng. Peisajul este superb, la fel si pestera (atentie insa ai nevoie de incaltari solide)



In Vang Vieng, facand trekking mai ai un feeling ca esti in Asia, altminteri in Vientiane si mai ales in Luang Prabang, totul este turistic si comercial. Cand turistii ii depasesc ca numar pe localnici, nu e de bine...



Ne-a luat 5 zile sa ne desprindem de Vang Vieng. Peisajele si galetusele cu whiskey ne-au tintuit intr-un loc in care probabil nu merita sa stam mai mult de 3-4 zile...

Din Vang Vieng am continuat pe traseul turistic consacrat, cu autobuzul catre Luang Prabang, fosta capitala laosiana. Drumul este superb, peisajele minunate, dar cele 6 ore pe serpentine infioratoare, intr-un autobuz ce trebuia dus la fiare vechi acum multi ani, fac ca experienta sa nu se ridice tocmai la nivelul peisajelor.

Luang Prabang este un fel de Sinaia, mai misto si foarte frantuzita. Pe langa muntii intre care se afla, orasul este situat pe malul Mekongului si taiat de un rau ce se varsa in marele fluviu.


Peisajul este frumos, orasul cochet si ingrijit. Din nou gasesti multe boutique hoteluri, dar atentie mare, este mai mereu fully booked, iar preturile sunt chiar usturatoare, intre 50-100 euro/noapte. Am ajuns seara tarziu si printr-un noroc chior am gasit camera la vreo 12 euro/noapte, conditii excelente. Trebuie rabdare daca vreti sa va cazati langa Mekong, sa explorati stradutele laturalnice.

Ca tot vorbeam de Mekong, sunt foarte multe restaurante si terase cochete si ... evident Beerlao


Apropos de restaurante si cluburi, recomand Utopia daca vreti sa savurati o bere intr-o gradina superba, admirand peisajul de mai jos...


Luang Prabang se viziteaza usor, o zi este suficienta. Amatorii de temple si procesiuni budiste vor fi in extaz, iar cei de shopping au la dispozitie piata de noapte. Se pot face numeroase excursii in zona, cu elefantii, pe  biciclete, barci, sau propriile picioare. Am stat 4 nopti aici, granita cu Vietnam era inchisa, iar lenea laosiana ce ne-a cuprins de-abia ce ne-a permis sa facem o tura de o zi in jurul orasului.

Am luat la pachet cu biletul de autobuz spre Hanoi si o excursie de o zi pe Mekong, cu barca, la pestera Pak Ou, respectiv o tura la cascada KuangSi.

Tura pe Mekong este spectaculoasa (3 ore dus, 3 intors). Peisaje sunt frumoase si in plus poti sa iti faci o idee cum traiesc laosienii. De la calugarii budisti ce se plimba pe malul raului, pana la pescarii sau taranii ce cultiva orez...totul depinde de Mekong


Pestera Pak Ou adaposteste cu greu cateva mii de statuete cu Budha si cateva sute de turisti ce se calca in picioare..


Dar excursia merita, peisajul este frumos


Iar pe drum poti sa degusti un rice wine luat dintr-un sat specializat in productia de vin si whiskey local (foarte turistic insa)


Cascada KuangSi este spectaculoasa. Asta daca ai norocul sa te strecori printre sutele de turisti chinezi, sau australienii care se balacaresc pe jumatate beti in apa de un turcoaz fabulos...


Cam asta am reusit sa vad in Lao, in general chestiile turistice, motiv pentru care nu am fost asa de incantat. Laosienii sunt pe chill maxim, ceea ce inseamna no harassment si liniste si asta mi-a placut mult...


Prin sforaituri te abordeaza in Lao conducatorii de tuk-tuk, ... altiminteri atat de agresivi in restul Asiei

Luang Prabang este foarte curat si cochet, cafeaua laosiana este fabuloasa, alcoolul ieftin, Vang Vieng = Ibiza+Vama Veche x 1,000 => destroy si cu toate astea Lao a obtinut ratingul cel mai mic din cele 4 tari vizitate in tura asta. Probabil pentru ca nu are iesire la mare, iar destinatiile turistice sunt cu adevarat turistice. Cat despre peisaje si triburi locale, daca ai fost in Nepal spre comparatie, Lao nu se ridica la nivelul asteptarilor.

Din Luang Prabang am luat autobuzul groazei catre Hanoi, Vietnam, 28 de ore cosmar...dar despre asta in postul urmator

Monday 5 March 2012

Thailanda 2012

2011 a fost un an nebun...Sri Lanka si Thailanda in ianuarie-februarie, o tura de o saptamana in Suedia urmata de un circuit de 8 zile in nordul Italiei, Elvetia, Germania si Austria, pentru ca in octombrie sa fie China. Si cum calatorului ii sade cel mai bine pe drum, sfarsitul de an m-a prins fix in avionul spre Bangkok. De aceasta data am planificat o tura in insulele din sudul Thailandei, respectiv in Indochina (Lao, Vietnam si Cambodia).

Prima parte a povestii este dedicata Thailandei.
Am optat pentru Marea Andaman pentru ca acolo sunt concentrate toate insulele faimoase vazute prin filme (The Beach, Golden Eye) si pentru ca mi-a fost recomandata si Koh Lipe, cea mai indepartata insula din sud. Nu am avut facute din tara decat 3 booking-uri de hotel, pe cate o noapte, cand stiam ca ajung mai pe seara intr-o locatie (Phuket, Ao Nang), sau intr-o insula cu optiuni reduse de cazare (Koh Yao Yai). In rest program flexibil, pe principiul imi place raman, nu imi place, plec mai departe...
Am zburat din Bucuresti in Bangkok cu Turkish Airlines. Din pacate va recomand sa evitati aceasta companie (este o poveste lunga si o sa revin). Intrucat s-a nimerit sa ajung in Thailanda in peak season, 24 decembrie - 7 ianuarie, am optat sa imi fac din timp un booking de avion pe ruta Bangkok - Phuket. Biletul a costat vreo 90 euro si mi-a permis sa plec a doua zi din capitala Thailandei. Aici am stat doar o noapte pentru refacere si un scurt shopping de pe Khaosan Road : ceva haine de vara (am plecat cu foarte putine lucruri, hainele in Thai sunt foarte ieftine), repelent anti-tantari si evident bere...Chang


Zborul, cu destule zdruncinaturi, a durat sub doua ore. In Phuket, o insula mare cu peste 10 plaje, vanata de turistii rusi, germani si scandinavi, am optat sa fac un booking pentru o noapte in Khamala. Atentie, din aeroport cautati statia de taxi-uri. Particularii ofereau curse pana in Khamala cu 1,100 bahti fata de 500 cat am platit de la statia oficiala de taxi. Plaja in Khamala este draguta dar plina de sezlonguri. Statiunea aducea cu 2 mai, linistita, multe pensiuni noi. Am platit 50 euro pe noapte la Khamala Ice Beach Hotel (camere mari, moderne, chiar misto). Daca luam direct era mai ieftin cu 500 de bahti (vreo 12 euro) 


Apusul era foarte frumos, iar cu batranul Chang alaturi si mai frumos...

Am stat doar o zi si o noapte in Phuket, stilul de statiuni comerciale si super-aglomerate cu rusi nu sunt pe gustul meu. Din Khamala am luat printr-un mic operator de turism biletele de ferry pana in Ao Nang cu taxi inclus. Totul cu 700 bahti. Atentie, Phuket este mare, iar taxi-urile costa destul de mult cam in orice directie. Am plecat cu un vaporas care ne-a dus in vreo 3 ore in Ao Nang Beach, provincia Krabi. Drumul a fost frumos, un prim contact cu ceea ce inseamna multitudinea de insulite spectaculoase din marea Andaman. Ao Nang este un oras/statiune ce se intinde de-a lungul unei plaje lungi, cred ca are vreo 10 km. De la pierr la hotel transportul este gratuit in niste van-uri cu remorca. Cazarile sunt pentru toate buzunarele, restaurantele la fel. Am stat in prima noapte in Queens Bay Resort, un hotel de 5 stele, camere huge, elegant, dar cam obosit de vreme. La 60-70 euro exista optiuni mult mai bune, dar atentie, e un gamble sa nu faci booking macar pentru prima noapte. A doua zi m-am mutat intr-un hotel alaturat la 20 euro/noapte, conditii foarte decente. Plaja in Ao Nang nu mi-a placut. Foarte ingusta, aproape de sosea si bineinteles sufocata de turisti si localnici. Ne-am reintalnit cu niste prieteni din Romania care ne-au recomandat la randul lor Koh Lipe. Am stat doar doua nopti in Ao Nang, scopul fiind sa vizitam celebra plaja de la Railay. Un golf frumos, o plaja cu nisip dragut, atmosfera boema, dar foarte, foarte multi turisti. 


Seara plaja se golea, hoardele de turisti se intorceau cu barcile lungi cu motor in Ao Nang (100 baht cursa)
Oarecum dezamagit de Ao Nang m-am indreptat spre Koh Lipe. Un drum de 4 ore cu un microbuz pana in Pakbara urmat de doua ore cu un speed boat pana la insula. Pe drum vezi cateva insule, adevarate bijuterii , pe langa Ko Tarutao. In Koh Lipe nu exista un port sau un debarcader in adevaratul sens al cuvantului. 


Din speedboat debarci pe un mic debarcader ce pluteste la vreo jumatate de kilometru de plaja, de unde te cocoti cu tot cu bagaje in lungile barci cu motor manevrate cu maiestrie de localnici, urmasii celebrilor tigani ai marii.. 

Koh Lipe este superba. Prototipul insulei din paradis cu nisipul fin si alb ca faina si marea de un turcoaz transparent de-a dreptul incredibil...


Dar cum nicio poveste frumoasa nu are in fapt un happy ending in ceea ce priveste turismul, Koh Lipe incepe sa aiba soarta celorlalte insule thailandeze. Secretul hippiotilor ce se bucurau in liniste de aceasta insula minunata nu a mai putut fi pastrat, iar lacomia a invins. Localnicii au vandut cam tot ce se putea vinde mai pe nimic, iar acum s-au construit (si procesul continua) resorturi langa resorturi, o multime de restaurante, etc...Remember Vama Veche ? Plaja sudica a insulei (Pattaya Beach) este deja sufocata, cea nordica este mai aerisita si linistita. Anyway, nu era in niciun caz asa de rau ca in celelalte insule din Thailanda in care fusesem pana atunci. All in all, a fost super in Koh Lipe. 


Seara pe plaja se iveau restaurante cu mese unde, la lumina lumanarii si la doi pasi de mare, puteai sa savurezi peste si fructe de mare proaspete, facute la gratar. 1 kilogram de Jack Fish facut la gratar costa doar 200 baht (putin peste 20 lei). Cazarea la Mali Resort, intr-un bungalow de piatra aflat la vreo 30 de metri de mare, a costat cam 1,200 baht si a fost ieftina pentru standardele din Lipe. Cele mai ieftine bungalowuri erau pe plaja nordica, 700 baht, iar cele mai scumpe, intr-adevar superbe, costau cam 80 euro/noapte.

Dupa vreo 5 nopti in Koh Lipe ne-am urnit cu greu si cu parere de rau spre urmatoarea destinatie : Koh Phi Phi. Am luat un speed Ferry care a costat mult, 1800 bahti si care ne-a dus la destinatie in vreo 6 ore. Drumul din nou foarte frumos. 

Koh Phi Phi a fost cam de Kha Kha daca ma intrebati. Sufocata de turisti, de hoteluri, discoteci, barci, etc, ceea ce a fost odinioara o bijuterie acum este in fapt o mare discoteca in aer liber.


Sau asta este impresia pe care am avut-o dupa o noapte in care celebrele buckets of joy m-au rapus spre dimineata. In ziua urmatoare am vizitat the Monkey Beach, unde daca iti place sa fi agresat de maimutele infometate o sa te simti in elementul tau. Dar scopul turei de jumatate de zi a fost sa ajungem la celebra The Beach din filmul cu acelasi nume...ah, tura a costat 400 bahti si am stat ingramadit cu alti 20 de turisti intr-o barca. Un private boat costa 1200 bahti si este la dispozitia ta pentru intreaga zi. Daca mai gasesti vreo 4 persoane sa te lipesti go for it ! Dupa cateva ture prin niste lagune dragutele am ajuns la faimoasa the Beach. Nice, dar din nou plin de turisti !!!! Din fericire la plecare ne-am lipit de un private boat si am putut pleca dupa asfintit. Intr-adevar cand zecile de barci dispar, laguna este superba. 


Se poate sta peste noapte, la corturile padurarilor cred, aranjamentele trebuie facute din timp. Daca ai timp si bahti este recomandabil sa ramai o noapte, apusul si rasaritul fac toti banii. The Beach nu a fost insa cel mai frumos loc vazut in Thailanda.

Din Phi Phi am plecat spre Phuket (300 baht cu ferry, 2 ore) si spre ultima destinatie in care speram sa gasim liniste, sa nu vedem turisti si sa ne reincarcam bateriile dupa ceea ce s-a dovedit a fi o tura destul de obositoare prin insule.

Locul se numeste Koh Yao Yai, este o insula in apropiere de Phuket. Surprinzator nu este prea dezvoltata din punct de vedere turistic, sunt cateva plaje si resorturi rasfirate prin colturile insulei. Localnicii sunt musulmani si poate de aceea turismul nu s-a dezvoltat aici asa mult...nu exista baruri, discoteci si alcool pe insula. La resortul unde am stat, Yao Yai Resort, am platit vreo 45 euro pentru un bungalow de lux cu vedere la mare (la vreo 20 de metri de plaja). TV, aer conditionat, toate conditiile necesare. In total vreo 15-20 de bungalowuri, 30 de turisti, un restaurant si o plaja de vreo 3 kilometri doar pentru noi...Paradis !!!

Activitatea se desfasura in felul urmator. 
De dimineata pana la pranz : hamac


Pranzul il luam in sat la Heimat Gardens, la cateva sute de metri de resort. Era mai ieftin si mai bun decat la Yao Yai Resort.
De dupa-masa pana seara : hamac si admirat superbul asfintit.


Leneveala a fost intrerupta doar de o tura de o zi, organizata prin cei de la resort, in Phang Nga (East). A costat 1200 baht. Cu un jeep ne-am deplasat in partea nordica a insulei unde, de la un mic debarcader (aici sosesc ferry-urile din Phuket si barcile din Yao Noi), am plecat sa vizitam insulele din Phang Nga. Sunt doua tururi, cel din Vest spre celebra insula James Bond si cel din Est spre care am optat noi. Peisajul este divin, sute de insule, in fapt mici munti, se inalta din mare. 


Unele din aceste insulite  ascund lagune superbe


Excursia in Phang Nga s-a incheiat pe o insulita, unde am prins ultima raza de soare, urmariti de o super-furtuna. 


Ca tot povestesc de aceste long tails boats, inevitabil o sa te faci leoarca in aceste barci. Recomandare, mai ales daca aveti camere foto, video, cumparati un sac impermeabil Ocean Pack (sau alt brand), se gaseste pe toate drumurile in Thailanda, mi-a salvat aparatul foto si actele in mai multe randuri. Turul a mai cuprins vizitarea insulei Yao Yai (exotica, se spune ca este singurul loc din Thailanda unde poti sa vezi cum traiesc localnicii cu adevarat) si a unor plantatii de cauciuc. Go for it, merita banii.
Anyway, dupa cateva zile in Koh Yao Yai m-am reintors in Phuket de unde am luat avionul inapoi spre Bangkok.


Referitor la opinia mea din acest post legata de insulele din Thailanda. Sunt un backpacker si un vamaiot din vechea garda (Vama aia cu adevarat veche, in care mergeai doar la cort, stateai in fundul gol si te puneai in cap pe plaja, langa un foc, cu o chitara in mana). Ca atare, ce imi displace mie poate sa placa multora. Insulele si turismul in Thailanda sunt cu mult, mult, peste tot ceea ce stim noi ca inseamna litoral in Romania si cu mult peste toate locatiile din Europa. Nu este de mirare ca milioane de turisti se indreapta anual spre plajele thailandeze. Asa ca daca vreti un hotel de 5 stele, plaja si o apa superba, Thailanda este acel loc. Daca vreti cazari ieftine, spirit boem, plaja si o apa superba, Thailanda poate sa fie din nou acel loc. Cele 3 saptamani petrecute aici m-au costat undeva pe la 1,100 euro (fara viza si bilete de avion). Atentie, deplasarea dintr-o insula in alta si transportul, desi ieftin luat in ansamblu, se aduna si va insuma cateva sute de euro (am estimat ca in taxiuri, feriboturi, barci si tururi s-au dus aproape 200 euro, fara sa mai pun la socoteala si avionul pana in Phuket). Altfel insa, nu am stat in cazari sub 3 stele, hell, am stat si la 5 stele. Daca am compara cu Romania, Thailanda este mai ieftina si cu multe, multe, multe, multe, multe, multe clase peste. Am zis de foarte multe ori cu multe clase peste ?


A urmat o luna in Indochina, in Lao, Vietnam si Cambodia...In curand si restul povestii pe blog, laolalta cu mai multe fotografii.