Who Knows Where The Time Goes
Written by Sandy Denny

Across the morning sky, all the birds are leavin'

How can they know when it's time to move

Before the winter fires will still be lingering

I do not count the time

Who knows where time goes

Sad, deserted shores, your fickle friends are leavin'

Oh, but then you know when it's time for them to go

But I will still be here, I have no thoughts of leavin'

I do not count the time

Who knows where the time goes?

But I am not alone while my love is near me

And I know it will be so until it's time to go

And through the winter until the birds again return spring

I do not fear time

Who knows where time goes?

India

Tibet

Nepal

Rajahstan

Ultima etapa importanta a calatoriei in India s-a incheiat : Rajahstan-ul. Tinutul mortii cum i se spune, este un fascinant taram in care cultura indiana s-a mixat cu cea araba si mogula. Orasele raspandite pe ici pe colo intr-un desert arid, sunt adevarate bijuterii arhitectonice. Dar cea mai placuta amintire pe langa leneveala de pe terasele hanurilor la o tigara si un tcheai, ramane iesirea pe camile in desert.

Desi Johny, cum se numea camila mea, was good, calareala pe camila nu e prea placuta. Cracaneala maxima iar trapul putea sa fie chiar dureros.

Ziua cald al naibii, noaptea frig de imi venea sa pun si camila pe foc.

Dar altfel beton iesirea in desert. Apusurile si rasariturile au compensat din plin frigul, caldura si restul privatiunilor (mai ales ultimul pachet de tigari care mi-a disparut misterios in ultima seara, a trebuit sa fumez ierburi si ulterior sa ma abtin). Acum am ajuns in Delhi, in cateva zile sunt acasa. Pentru o vreme. Cu siguranta ma voi intoarce candva in Nepal, India este imensa si mai sunt multe de vazut...In fine...

Urmeaza in curand acel lung post cu imagini si detalii.

Pana atunci numai bine si Sarbatori Fericite !

India uploaded

Am inceput sa prind gustul Indiei la propriu si la figurat. Nu doar de la mancare ci si de la locurile pe care le-am vazut. Aglomerarile urbane te pot soca dar India, cat Europa de mare, are multe de oferit. Din Nepal am zburat in Varanasi, orasul sfant in care indienii vin sa isi petreaca ultimii ani inainte de a fi cremati in apele murdare ale Gangelui. O adunatura pestrita de asceti, impostori, cersetori, copii, pelerini, vaci, maimute si alte animale isi duc veacul pe langa ghat-urile in care lumea se roaga, se spala, moare si este "inmormantata". In mod cert este un loc unde trebuie sa stai ceva vreme pentru a intelege poate chiar esenta Indiei. Din Varanasi am fost in Khajuraho pentru a vedea templele jain mult mediatizate pentru scenele erotice...si care in fapt sunt niste bijuterii arhitectonice. De acolo am fost intr-o rezervatie naturala la "vanatoare de tigrii", incununata de succes, pff...ce animale superbe. (Sarbatorind succesul, am vazut si fotografiat tigri)

Dupa un drum teribil de 15 ore intr-un autobuz, pardon, sicriu metalic supra-populat, am ajuns in Agra. Taj Mahal e o cladire superba mai ales daca realizezi motivul pentru care a fost construit, un gigantic si superb mormant pentru sotia unui imparat mughal. Si a fost desemnat, poate pe buna dreptate, drept prima dintre noile minuni ale lumii. Dar o sa revin cu fotografii si mai multe detalii. Acum sunt in Udaipur, Venetia Indiei. Este un loc superb care iti ofera pe langa langa multiplele joint-uri vandute la fiecare colt de strada, bijuterii arhitecturale, un minunat lac in mijlocul caruia troneaza un hotel de 5 stele in care s-a filmat un James Bond, dar si muulte, muuulte alte lucruri extraordinare. Printre care si o partida de calarit, ca antrenament la safariul pe camile ce urmeaza in desertul Rajahstanului.

Din Udaipur ne-am oprit in Ragnapur pentru a vizita unul dintre cele mai mari temple jain.

In rest nu mai este mult si ma intorc acasa. Urmeaza ca pana in Craciun sa fac o selectie de imagini si o descriere mai detaliata a locurilor pe unde am fost si a oamenilor pe care i-am cunoscut.

Pana atunci,

Namaste !

O picatura de India

Parcul national Bandhavgarh, India.

Safari in cautarea tigrilor. Am avut noroc si un superb mascul dominant in greutate de 250 kg a trecut sictirit si maiestuos in acelasi timp, la mai putin de 7-8 metri de jeepul nostru. Fotografiile trase sunt raw, nu am avut cum sa le salvez jpeg. Am tras un singur jpeg cand tigrul se deplasa rapid spre noi, dinspre jungla. Restul imaginilor cand ma intorc.

Si o intalnire cu un ascet indian...parca nu asa spectaculoasa

Viata merge inainte

India a fost zguduita zilele acestea de atentate teroriste ce au lasat in urma sute de morti in Mumbay. Suntem in Varanasi, toata presa vuieste despre tragedie, controalele au fost draconice in avionul ce ne-a adus in India din Nepal. Cu toate acestea viata merge inainte, oamenii isi vad de treaba si astazi suntem partasi la o nunta ca in povesti. Sari-uri stralucitoare, focuri de artificii, fanfara, rugaciuni, dansuri si multe multe flori aruncate in aer de nuntasi. Viata merge inainte...

Nepal, Tibet, India updatat

Pana ma intorc si o sa pun si imagini cu o descriere mai detaliata a periplului idiano-nepalo-tibetan, o sa mai updatez acest articol din cand in cand, mai ales ca la internet cafe-urile de pe aici trebuie sa iei o ora intreaga.
Am vazut pana acum Delhi, un oras aproape fermecator prin poluarea infioratoare (nu se vede soarele ca lumea nici in timpul zilei), traficul sufocant (singura regula de circulatie fiind claxonul) si mizeria socanta. Toaletele sunt peretii de pe strada, oameni, vaci, caini si maimuite convietuiesc, mananca si isi fac nevoile laolalta, pe strada. Altfel insa, are si Delhi farmecul lui. Mai ales ptr mine, iubitor de pasari sa vad cum vulturii se invart amenintator deasupra strazilor sufocate de oameni si gunoaie. Altfel in Delhi exista un cartier turistic pentru cei ca noi cu rucsacul in spinare. Hoteluri ieftine, multe magazine si cateva restaurante vamaioate...In fine. Am zburat dupa 3 zile in Nepal, Kathmandu. Superb orasul (desi un trafic la fel de haotic ca in India), centrul turistic Thamel e un fel de Vama Veche. Restaurant langa restaurant, multe magazine, femeile ar innebuni la shopping. Nepalezii sunt destul de roackeri, multe carciumi cu live act-uri rock. Iarba se vinde la orice colt de strada. Foarte multi turisti care pornesc in diverse trekkuri prin Himalaya. Pacat doar ca la 11 noaptea politia da buzna si inchide cu forta totul (mai nou maoistii au preluat puterea). In 5 minute un oras care palpita de viata este inghitit de intuneric si liniste. Se aud doar bastoanele de bambus ale patrulelor maoiste care lovesc in dughenele ce au intarziat sa inchida. Am facut un trekk de 4 zile in Anapurna, pana la 3200 metri de unde am vazut o parte din ceea ce se numeste Himalaya. Impresionant. La fel ca si zona rurala a Nepalului care este superba, un adevarat muzeu in aer liber. Oamenii sunt foarte saraci si muncesc din greu peticele de pamant inconjurate de jungla si munti inalti. In fine, din Pokhara (un fel de 2 mai) ne-am reintors in Kathmandu si am zburat catre Lhasa, capitala Tibetului. Ne-a intampinat de la aeroport ordinea si disciplina impusa de armata chineza. Surpriza totala in oras. Dupa primele 2 zile in care a trebuit sa ne aclimatizam, orasul fiind la 3400 metri, am iesit cu ghidul nostru in cateva discoteci, pfuiii, n-a vazut fitza bamboo-ului bucurestean, ce discoteci erau pe acolo. Ca sa fie aclimatizarea completa am ras un jack daniels si am tzopait din greu pe....Ozon, romanii nostrii de peste Prut :) Mare hit in Tibet...
A urmat traseul cu un jeep prin platoul tibetan. Foarte foarte frig. Dar superb. Vai aride si inguste inclestate intre munti de 5-6000 metri. Din cand in cand cate un lac de un albastru-verzui cum nu am vazut (sper sa imi iasa pozele) si cativa yak pascand smocuri de iarba (impropriu spus, mai degraba licheni).

Am ajuns la Everest base camp la 5200 metri. Unde era semnal la mobil...Ce sa spun...impresionant. Am sarbatorit si cu un jack, un whisky ce s-a dovedit a fi la inaltime pentru importanta momentului.In rest am vizitat mai multe manastiri budiste, am baut ceai in casele oamenilor, am fost salutati de nenumarate ori de tibetani, unii vazand europeni blonzi pentru prima oara. Tibetanii, ca si nepalezii, in functie de regiune aveau o fizionomie diferita, unii fiind indieni nord-americani curati (ma rog, acestia se trag de fapt din aceste zone se pare..). Dar despre toate acestea o sa revin cand ma intorc in tara.Barba mea de yak (un fel de taur/bou/vaca montana) a facut furori. Acum sunt la granita cu Nepalul dupa o coborare de peste 3000 de metri pe un drum absolut spectaculos. Traiasca soferii tibetani si land cruisere-le, ca la ce offroad-uri am facut pe aici...
Dupa 2-3 zile de refacere in Kathmandu, caldura, papa bun, masaje si tot tacamul, o sterg inapoi in India spre Varanasi, orasul sfant. Urmeaza Agra, Udaipur si cat putem face din Rajahstan. O sa mai scriu cand mai am timp si poate o sa pun si cateva imagini. Cand ma intorc insa o sa fac un post ca lumea, cu detalii, fotografii, etc. Pana atunci, numa' de bine.

Ultimele pregatiri

Namaste !
Miercuri am sters-o, am definitivat traseul cat de cat si am inceput sa fac si bagajul. Intrucat m-a intrebat mai multa lumea ce ar vrea sa mearga intr-un viitor prin India si Tibet o sa povestesc in 2 vorbe pe unde ajungem si o sa punctez si lista cu echipament & stuff, intocmita dupa multe reseach-uri si discutii cu oameni care au ajuns pe acolo. Ma ajuta si pe mine sa nu omit ceva si sa fac un recap. Pe scurt o sa aterizam in New Delhi unde o sa stam vreo 3 zile. De acolo o sa zburam in Kathmandu (150 usd). In Kathmandu o sa stam cateva zile pana ne iese viza de China (sa speram ca nu avem probleme) timp in care o sa facem un scurt trekking in kathmandu valey, si vom achizitiona restul echipamentului ptr Tibet. Intrucat cam toate lucrurile sunt foarte ieftine acolo si din temperaturile sub minus zero din Tibet vom da in caldurile de peste 30 de grade din India am optat sa ne luam un minim de haine si echipament si sa cumparam mereu de pe drum. Din Kathmandu vom zbura in capitala Tibetului, Lhasa, in ceea ce se pare ca este unul dintre cele mai spectaculoase zboruri, peste Himalaya. In Tibet ajungem direct la 3400 metri altitudine astfel incat primele trei zile sunt de aclimatizare in Lhasa si scurte vizite pe la punctele de interes din zona. Urmeaza sa traversam cu un jeep platoul tibetan pana la Gyantse trecand prin puncte de peste 5000 m. Speram sa nu avem probleme cu AS-ul (altitude sickness). Din Shigatse vom ajunge la punctul central al expeditiei din Tibet, Rongbuk Monastery unde ne vom caza la 5400 m altitudine. VOm lua yak-ul intre picioare si o sa mergem la Everest Base Camp. Sa speram ca va fi senin si vom vedea/fotografia ca lumea Everestul. Tot acolo musai sa imi fac treaba mare in toaletele (baraci de lemn) situate la cea mai mare inaltime din lume (5400m). Ne vom intoarce cu jeep-ul in Nepal, pe unul dintre cele mai spectaculoase drumuri posibile. In Nepal mai planuim sa facem si o zi niste mountain biking, inchiriatul unei bicle (fix ca Ducesa) este 10 usd/zi, iar peisajele pricelles. Sper sa ma tina genunchii, traseele fiind destul de dure.
Din Nepal zburam inapoi in India la Varanasi, orasul sfant, urmeaza Agra cu TAj Mahalul, Udaipur, Venetia Indiei, Jodpur, orasul albastru si intr-un final un safari in desertul Indian cu camilele. Vom baga si o rezervatie naturala pe parcurs. Daca mai este timp poate dam o fuga si in Goa, la o plaja, un trance si o pipa. Este o posibilitate sa ne continuam periplul si in Laos, Cambodia si Thailanda, dar depinde daca mai avem bani.
Echipamentul:
-Plasa, spray-uri si creme impotriva tantarilor, singurele arme adevarate impotriva malariei. Vom lua cu noi doxiciclina, dar nu cred ca o s-o folosim decat daca aflam ca intr-adevar exista un focar de infectie in zonele in care mergem. Ca tot vorbim de asta, vaccinuri am facut Hepatita AB, Polio si ptr febra tifoida (hepatita tb inceputa cu o luna inainte de plecare).
-Medicamente : o gramada, ptr raceli si mai ales pentru stomac (traveler dhiareea se pare ca este inevitabila atat in India cat si in Nepal) : No Spa, PAracetamol, diclofenac, augmentin, ederen, faringosept, ciproflaxacin, Normix, Metocloproamid, saruri de rehidratare, urgo.
-periuta, pasta de dinti, apa de gura, dopuri de urechi, forfecuta, aparat de barbierit,gel de dus, sapun lichid dezinfectant, servetele umede, prezervative, crema hidratanta, crema de soare, prosop, termometru, deodorant
-ochelari de soare (2 perechi), sapca, ghete de trekking, 1 tricou cu maneca scurta underarmour, o bluza cotton maneca lunga, UnderArmour long sleeve, hanorac UA, 1 polar (bluza si pantaloni), 3 perechi sosete groase de trekking, 3 perechi sosete vara, 3 perechi boxeri, o pereche de pantaloni de trekking (se fac si scurti). Din Tibet ne vom lua caciula, manusi, pantaloni protectie vant, pelerina ploaie, geaca de munte, saci de dormit, pe care impreuna cu polarurile le vom abandona dupa ce si-au facut treaba. Nu are niciun rost sa ne cocosam carandu-le in India. Echipamentul ne va costa vreo 100-150 usd.
-camera foto, incarcator baterii, 2 baterii, 3 carduri memorie (20gb), adaptor, 2 obiective 17-40mm L, 24-105 mm, telefon mobil, incarcator, lanterna + baterii de rezerva, cana inox, lingurita, briceag, i-pod, fierbator de apa, izopren subtire, termos, rucsac foto, rucsac de 85 L, borseta, portofele (x3), pipa+tutun, ac, ata, cordelina 10 m, jurnal, pix, ghiduri lonely planet, zipper bags, bricheta, chibrite.
In mare cam astea sunt, ce am uitat, o sa-mi dau seama acolo :-)
O sa incerc sa postez pe parcurs, putin probabil insa sa am timp. Asa ca la intoarcere o sa fac un serial, sper sa imi iasa fotografii misto.

Final countdown

Gata, azi am luat viza de India dupa ce l-am blestemat pe Sandokan si am simtit ca porunca lui Asterix de a trece prin birocratia romana era joaca de copil...Si cica suntem cetateni UE, trebuie sa ne lasam umiliti de un amarat angajat al ambasadei...iar cea mai tare chestie a fost cu un apel telefonic facut in timpul zilei la ambasada - IN TIMPUL PROGRAMULUI DE LUCRU AFISAT PE SITE-UL LOR OFICIAL, la care o duduie mi-a raspuns la telefon ca sa imi spuna ca o sa imi inchida intrucat este in pauza de masa. In fine, bof! Am luat viza, ce mai conteaza acum, in 2 saptamani aterizez in New Delhi. Aviz amatorilor, viza pentru India, la amabasada din Romania, este gestionata de niste angajati...cum de-au fost angajati, nu stiu....

street art

No graffitti, no hip-hop, just old sighisoara..

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,

Si flori de plumb si funerar vestmint

Stam singur în cavou... si era vint...

Si scirtiiau coroanele de plumb

Broken window theory

Don't leave "broken windows" unrepaired. Social psychologists and police officers tend to agree that if a window in a building is broken and is left unrepaired, all the rest of the windows will soon be broken. This is as true in nice neighborhoods as in rundown ones. Window-breaking does not necessarily occur on a large scale because some areas are inhabited by determined window-breakers whereas others are populated by window-lovers; rather, one unrepaired broken window is a signal that no one cares, and so breaking more windows costs nothing. (It has always been fun.)Philip Zimbardo, a Stanford psychologist, reported in 1969 on some experiments testing the broken-window theory. He arranged to have an automobile without license plates parked with its hood up on a street in the Bronx and a comparable automobile on a street in Palo Alto, California. The car in the Bronx was attacked by "vandals" within ten minutes of its "abandonment." The first to arrive were a family--father, mother, and young son--who removed the radiator and battery. Within twenty-four hours, virtually everything of value had been removed. Then random destruction began--windows were smashed, parts torn off, upholstery ripped. Children began to use the car as a playground. Most of the adult "vandals" were well-dressed, apparently clean-cut whites. The car in Palo Alto sat untouched for more than a week. Then Zimbardo smashed part of it with a sledgehammer. Soon, passersby were joining in. Within a few hours, the car had been turned upside down and utterly destroyed. .Vandalism can occur anywhere once communal barriers--the sense of mutual regard and the obligations of civility--are lowered by actions that seem to signal that "no one cares." We suggest that "untended" behavior also leads to the breakdown of community controls. A stable neighborhood of families who care for their homes, mind each other's children, and confidently frown on unwanted intruders can change, in a few years or even a few months, to an inhospitable and frightening jungle. A piece of property is abandoned, weeds grow up, a window is smashed. Adults stop scolding rowdy children; the children, emboldened, become more rowdy. Families move out, unattached adults move in. Teenagers gather in front of the corner store. The merchant asks them to move; they refuse. Fights occur. Litter accumulates. People start drinking in front of the grocery; in time, an inebriate slumps to the sidewalk and is allowed to sleep it off. Pedestrians are approached by panhandlers.At this point it is not inevitable that serious crime will flourish or violent attacks on strangers will occur. But many residents will think that crime, especially violent crime, is on the rise, and they will modify their behavior accordingly. They will use the streets less often, and when on the streets will stay apart from their fellows, moving with averted eyes, silent lips, and hurried steps. "Don't get involved." For some residents, this growing atomization will matter little, because the neighborhood is not their "home" but "the place where they live." Their interests are elsewhere; they are cosmopolitans. But it will matter greatly to other people, whose lives derive meaning and satisfaction from local attachments rather than worldly involvement; for them, the neighborhood will cease to exist except for a few reliable friends whom they arrange to meet.

eternul feminin

Red, red Wien...

Si o amintire din Viena, o imagine la care tin mult..

Cand revad aceasta fotografie ma gandesc cum a iesitpoza celuilalt, cum arata tipa, daca se duceau la o nunta si cat de fericiti sunt mirii acum...

Coffee and cigarettes

Ptr ca e mainly blog de foto am zis sa mai postez si cate ceva pe topic. O fotografie facuta in Deko, un loc care imi place mult, cu o lumina foarte faina si foarte intim in timpul zilei, cand barul e pustiu..best time to go there

Rulers of the world

Cine spunea ca barbatii conduc lumea ?

S-a fost odata ca niciodata

A fost odata ca ca niciodata, aproape ca niciodata, Vama Veche. M-a speriat ce am vazut anul acesta, dupa o absenta de vreo 5 ani in Vama...Semnele degradarii aparusera pregnant de pe atunci, dar acum am vazut prezent peste tot cancerul ce a rapus odinioara si Costinestiul....
Au mai ramas putine locuri faine in tara asta si nu mai am niciun dubiu, se va alege praful si de ele. Pe minunata plaja din Sulina (vezi foto) a rasarit o discoteca dubioasa si se parcheaza unde vrei. Ba am vazut si un ATV. Si plaja Sulinei face parte din rezervatia Deltei.... Asa suntem noi romanii....
btw, o exista vreo Vama Veche la bulgari ? Ca tare m-as duce acolo..

Looking inside outside

Looking outside inside,
craving for something;
Hoping for anything,
I'll believe in anything;
Who has eyes that see,
who wants to believe?
In something, in anything,
in one thing, in freedom;
Looking outside inside

semnele si plecarea

Nu prea credeam in semne. Dar cum zicea idolul femeilor si a lui Becali, tot universul comploteaza atunci cand itzi doresti ceva, or something like this. Cand urcam muntii romanesti dintr-o parte in alta a Carpatilor, mi-am promis cu voce tare ca pana la o anumita varsta voi ajunge in Himalaya, si voi vedea Everestul. Anii au trecut, genunchii mei sunt praf, am fost infundat in cosmarul corporatist dar visul si promisiunea..ei bine, ambele ramaneau. Si anul acesta au inceput sa apara...semnele. Am renuntat la bani si la McCann. Am vazut pe un perete un poster jigarit cu o oferta turistica in India si Nepal. Am intrebat, am cercetat putin, dar promisiunile sunt facute sa fie incalcate, nu-i asa Mugur ?Au mai trecut luni, mi-am facut alte planuri de vacanta, dar ceva m-a oprit sa ma comit, sa fac vreo rezervare pentru fiordurile norvegiene sau dealurile Irlandei. Pur si simplu nu-mi pasa unde o sa plec. M-am impacat cu cel mai bun prieten al meu, tovarasul meu de haiducii. Am primit cadou un tricou cu un montagnard pe care scria Life is good si ceva gen Do what you like, like what you do.Si semnnele au continuat sa apara. Citeam si un autor indian. Iar cand venea mailul ce m-ar fi trimis in Irlanda, eram in Vama. Unde l-am cunoscut pe Tudor, un om ce a batut Asia si India in lung si in lat. Ne-a povestit de Nepal. Si uite asa, intors in Bucuresti, ideea ce se conturase s-a transformat intr-o ora in decizie. Mailul legat de Irlanda ajunsese prea tarziu. In 3 luni plec in India si in Nepal. Promisiunea se implineste. Visul se traieste.

portrait

a momentary lapse of reason

Anathema

Vincent

Here and now

We are gone in a heartbeat

A dream in the passage your time
Anathema

Portret

Birds in Danube Delta

Alcedo atthis

Egretta alba

falco subbuteo Danube Delta

circus aeruginosus

Batranul si Dunarea

Sulina, 2008

portrait

cvartet pentru o lavaliera 2nd part

si o varianta color

cvartet pentru o lavaliera

Coordonator proiect si coregrafie: Vava Stefãnescu

Artist sonor: Julien Trambouze
Dansatori: Carmen Cotofanã, Mihaela Dancs, Adrian Stoian.
Premierã: început de aprilie 2008
Loc de desfãsurare: MNAC + Galerii de artã (posibil UNA, Montage, Anaid, Galeria Nouã) + alte locatii ce vor fi anuntate ulterior

Milan : Duomo

This image is dedicated to all the people that worked (and probably a part of them died) in order to raise this monumental building : the Milan duomo.When I saw this magnific cathedral I asked my self how they did'it....and after I got this picture I realized that it was all about determination and sacrifice and that the Milan duomo is dedicated to us human beings as well as to God..

De sarbatori

Am profitat de (totusi) scurta vacanta a Sarbatorilor de Iarna pentru a da o tura prin Ardeal. Revelionul la Sibiu, unde am dat o mana de ajutor celor de la Europe. Chiar dk nu mai sunt la prima tinerete trebuie sa recunosc ca am fost impresionat de profesionalismul lor. Canta bine si acum (chiar piesele de dupa 2000 sunt f. bune) nu au fite, figuri de vedete, sunt plin de bun simt si evident, foarte punctuali. O veste buna si ptr admiratoarele lor (si inca mai au, m-am convins) : baietii arata impecabil la 45 de ani....

Scopul principal a excursiei a fost totusi vizitarea castelului lui Iancu, de la Hunedoara. Primele surprize au inceput sa apara de la intersectia ce desparte drumul catre Deva de cel spre Hunedoara. Nici macar un indicator nu semnalizeaza prezenta castelului. Aceeasi poveste si in oras, unde ne invartim pe langa parasitele complexe industriale si printre blocurile gri la fel de triste. Intr-un final ajungem la castel, mai mult ghidati de catre localnici decat de cele 2 mici indicatoare, imposibil de dibuit in timp util. Castelul, care a supravietuit cu bine trecerii timpului, are fatada in renovare.

In rest aceeasi problema : nimeni nu vrea, sau nu stim cum sa oferim servicii si sa facem bani din turism. Foarte putine indicatii, nu exista ghizi, carti postale, nu exista nici macar o istorie ca lumea a castelului, daramite o poveste buna de vandut turistilor...

Principalul hotel din Hunedoara : Rustic, 3 stele, rezonabil ca dotari, dar in ton cu nuantele de gri ale orasului si aceeasi problema a lipsei de servicii. Lumea parea surprinsa ca ne cazam, nu exista acces la internet, etc.

Cetatea de la Deva este acum legata cu un teleferic. Si aici aceeasi problema a lipsei de informatii si servicii ptr turisti ca si la Hunedoara. Singura informatie utila este cea legata de prezenta viperelor. Privelistea insa este superba

Am incheiat iesirea in zona cu o vizita la Costesti ptr a vizita cetatea dacica. Semnalizarea din drumul national, de la Orastie este excelenta. Zona este absolut superba si au aparut cateva pensiuni. Realizarea unui muzeu dedicat civilizatiei si culturii dacice in zona ar fi recomandabila, mai ales ca nu departe se afla si Sarmisegetuza.

portret

Shutter 1/13

AV: 4.0

ISO: 400

canon 24-105L f4 IS

Just because...the best deserve a Tribute

I had to write this in English because it has to be shared www.
One of David Bailey image inspired me to start a new post each week. It's a tribute to photography...and for us, as human beings...if it matters. And it matters after looking at this....
The first material is dedicated to Gregory Colbert. What an amazing artwork. Just watch...feel and cry if you feel so. I did it.

His masterpiece, a must see:
http://www.ashesandsnow.org
Biography if needed :
http://en.wikipedia.org/wiki/Gregory_Colbert

portraits

Portret

Ei fac Romania

Ma distreaza enorm conflictul dintre generatii, incrancenarea si absurdul unor acuzatii. Cea mai intalnita prin autobuze si la colt de Cismigiu, spusa grav si cu priviri rele....uite-i si pe derbedeii astia, cum se imbraca si se poarta...vai, vai biata Romanie ce viitor o sa aiba cu generatia asta de apucati...pe vremea noastra noi munceam...
Mdap, vai de biata asta generatie care vine, o data cu scaderea dramatica a natalitatii, pustanii astia o sa fie nevoiti sa tina in carca o multime de pensionari....Asa ca ar fi bine sa-i priviti si cu alti ochi mai oameni buni...

portraits VI

Portraits

I promised I'll comeback with details after the portrait workshop conducted by Dinu Lazar, one of the best Romanian photographers. Photography it's quite recent a hobby for me (less then a year). Wildlife photography means a lot for me (doesn't matter the results, just being in the nature and watching the animals it's divine). Since the season it's almost done (still I'm planing a session when winter arrives) I wanted to learn and communicate more, so the next step for me was the portrait. After the workshop I learned some important stuff. Shortly:
-Even if I was against editing images, you can and you should correct them (since I'm working in advertising probably my dtp guys -image editing- complained too much and influenced me..:)
-Helicon filter is a great tool.
-Any light is good and you can do miracles without shooting in a studio.
-Image composition it's very important
-Be creative, don't follow the rules (but you better know them)
I will comeback with more details, for the moment some images I took today (Getty, Corbis style). Nothing creative, just practicing retouching with Helicon

(This one reminds me of Angelina Jolie. Btw, kudos to the model, Erika, she's one of the best)

Portraits III : povara singuratatii

Loneliness

Portraits II

Beautiful kids (abandoned) in Valea Plopului Romania. They need all the support they can get

Valea Plopului Romania: This is Rafael
Shooting mode : manual
Shutter speed : 1/160
ISO:400

AV: 4.0
Focal : 105 mm

This is Flori

Shooting mode : manual

Shutter speed : 1/20

ISO:400

AV: 4.0

Focal : 50 mm

Canon 50mm 1/8

This is Elena

Shooting mode : manual

Shutter speed : 1/40

ISO:200

AV: 4.0

Focal : 105 mm

Canon 24-105 mm

Valea Plopului Romania, : This is Bebe

Shooting mode : manual

Shutter speed : 1/25

ISO:400
AV: 4.0

Focal : 50 mm
Canon 50mm 1/8

Natural Light

Wildlife photography III

Size does matter. I upgraded my lens to a Canon 100-400mmL.IS.

Wildlife photography II: White&black

A lesson I learned after several sessions :white and black photography can be used for wildlife images as well.

Wildlife photography part I : Danube Delta

Since I was a little boy I loved the wildlife and at a certain moment I was dreaming about doing movies/documentaries...
After many years I finally bought myself a camera and I started making pictures. The images bellow are from my first photo-session taken in Danube Delta, Romania. It's a bird paradise (more then 350 species) and a beautiful place. Unfortunately, even if the area is a reservation, protected by UNESCO, the birds habitat it's affected each day by the human presence (fishing, tourism, agriculture and poaching). Nobody seems to care, not even the ones who should protect this area. As a statistic the number of pelicans decreased with almost 50% in the last 10 years.

Swans

Gothic requiem

Thanks to the model, a big Nightwish fan (with Tarja:)

Muntii Macin

N-au nici 500 de metri, dar sunt de o frumusete tulburatoare.
Din nefericire, amprenta lasata de oameni se vede peste tot. Desi Mtii Macinului sunt un parc natural protejat prin lege, interesele economice, de fapt sa o spunem pe aia dreapta, SPAGILE, au permis unei companii germane sa deschida noi cariere de piatra intr-un mod abuziv. Muntele este mancat la propriu. Solutia gasita de autotitatile noastre la pretentiile germanilor... pur si simplu a fost mutata granita parcului a.i. germanii sa distruga muntele nestingheriti...
Cum s-ar spune in film....ze germans arrived...

Dimineata de toamna

Sambata, 6 octombrie am participat la o intalnire organizata de "Asociatia Prietenii Muzeelor Minovici" in scopul readucerii in prim plan a muzeului de Arta Populara. A fost un eveniment de clasa si un bun prilej de a realiza cateva fotografii impreuna cu Bogdan Stanciu.
Cateva dintre imaginile realizate:

Vremurile de odinioara...

Cireasa de pe tort, daca pot sa spun asa, a fost dulceata de nuci servita oaspetilor...

Va recomand sa vizitati muzeul, "Casa cu clopotei". Adresa : Str Minovici nr 3 (langa gara Baneasa pe soseaua Bucuresti-Ploiesti)