Tuesday 1 November 2011

Made in China II - backpacking

Dupa prima saptamana de huzur in Shanghai, Ritz Carlton hotel de 5 stele, ghid, sofer, restaurante si cluburi fancy, au urmat 8 zile cu rucsacul in spinare, avand un obiectiv clar, Marele Zid chinezesc. Mi-am propus sa vizitez cele 7 noi minuni ale lumii si iesirea in China a insemnat cea de a doua reusita si implicit bifarea Asiei (dupa Taj Mahalul vizitat acum 3 ani). Mission accomplished, next South America
Din Shanghai am pornit spre Beijing luand un tren de mare viteza (croaziera 300 km/h, gara arata ca un aeroport iar trenul ca un avion). Am facut doar 5 ore, mai rapid si ieftin decat daca am fi optat pentru un avion. Am facut booking din Romania cu vreo zece zile inainte. In ciuda infrastructurii feroviare excelente, cererea de bilete este uriasa. Am apelat online la o agentie cu referinte bune, http://www.chinatripadvisor.com, biletele au costat 220 usd dus-intors si mi-au fost livrate la hotelul din Shanghai. Pentru cazarea in Beijing am optat tot pentru un booking online (era necesar pentru viza) si bine am facut. Spre deosebire de alte metropole asiatice care au cartiere turistice unde ai multe optiuni din care poti alege la fata locului (gen Khaosan Road in Bangkok, Thamel in Kathmandu sau Paharganj in Delhi) in Beijing cazarile sunt imprastiate prin tot orasul iar distantele sunt foarte mari. Asa ca am optat pentru King Park View Hotel, chiar in spatele Orasului Interzis si la 10 minute de mers spre Nanluogu Xiang. Pretul prin booking.com (aprox 25 euro/noapte) era la 1/3 din cel afisat la receptie iar camera absolut decenta.
Prima zi a fost dedicata, evident, pietei Tiananmen si Orasului Interzis.
Piata este o monstruozitate comunista ...cunoastem. De remarcat sunt insa cele doua porti ramase din vechiul Beijing. Merita vizitate si te conduc pe o pietonala frumoasa, Qianmen Dajie, plina de magazine si restaurante.
Orasul Interzis este imens, necesita un minim de 4-5 ore pentru vizitat. Evident este plin de turisti, 99,99% chinezi
La o populatie de 1,3 miliarde, cu o crestere economica extraordinara, nu este de mirare ca turistii straini nu se vad in Beijing. Pentru majoritatea chinezilor din restul tarii vizitarea pietei Tiananmen si a orasului interzis este probabil  cel mai important moment al vietii...
Orasul Interzis, in masura in care ti-l poti imagina fara turisti, este impresionant. Atat prin dimensiuni cat mai ales prin solemnitatea, putin caracteristica feng shui-ului chinezesc. Lipseste vegetatia, iar conform explicatiilor de pe audiobook, date intr-o caraghiosa romana stalcita, scopul era chiar impresionarea supusilor prin solemnitate.
Altfel, complexul adaposteste o superba gradina la iesire. Arhitectura este insa repetitiva si relativ austera daca am compara cu palatul regal din Bangkok. Intrarea a fost 40 yuani si face toti banii, cap coada.
Mult mai pamantesc, dar si mai frumos este The Summer Palace. Am folosit metroul pentru a ajunge in nordul Beijingului (orice calatorie este 2 yuani) unde la intrarea in palat, in fapt un imens parc care se intinde pe mai multe hectare, esti intampinat de varianta in miniatura a unui water village
In nebunia care este Beijing, palatul de vara este o oaza de verde si de aer curat. Pe un munticel se afla un  templu budist care iti ofera o frumoasa priveliste catre un lac imens (pe care poti lua tot felul de ambarcatiuni pentru a explora intregul parc)
Toata povestea vizitarii palatului iti fura cu usurinta o jumatate de zi, cel putin. Merita insa.
Am evitat excursia pe Marele Zid in timpul weekend-ului cand este foarte aglomerat si am optat pentru vizitarea unui templu taoist si a celui dedicat lui Confucius.
Aflat pe Guozijian Jie, la o aruncatura de bat de mai celebrul templu budist Lama, acest asezamant dedicat lui Confucius se afla intr-un superb hutong plin de magazine de suveniruri si ceainarii. Templul adaposteste o serie de statui ale lui Confucius si gazduieste un foarte frumos spectacol artistic. In plus nu este prea vizitat si are o arhitectura chinezeasca autentica, spre deosebire de templele budiste
The White Temple este oarecum similar. Putin vizitat, arhitectura traditional chinezeasca si evident zeitatile sunt 100% autohtone. In rest, calugarii taoisti, exceptand imbracamintea lor traditionala, nu se deosebesc prea mult de restul tagmei, mai baga un ping-pong, mai dau un telefon...
Anyway, de vizitat.
Punctul culminant a fost insa marele zid.
Care chiar e mare si are talentul sa scoata untul din tine..
Am optat pentru partea cea mai spectaculoasa si dificila din toate punctele de vedere, portiunea intre Jinshanling spre Simatai, 6 kilometri de urcat si coborat permanent...
Aflat la distanta mai mare de Beijing (2-3 ore cu masina) si mult mai dificil de strabatut (sunt portiuni in ruina), zidul este evident mai putin vizitat aici. Excursia a costat 280 de yuani (aprox 45 usd). Peisajul si privelistile sunt de vis. E bine sa aveti un windstopper si incaltaminte cu aderenta buna.
Back to Beijing. Un must see sunt hutong-urile unde poti vedea adevarata China. Nanluogu Xiang este cea mai celebra straduta aflata in asemenea hutong-uri, evident totul este comercial, multe magazinase scumpe, restaurante si baruri trendy
O bere este in bar cam 20 yuani (3-4usd), 5 y la magazin. O masa la un restaurant costa intre 60-100 yuani (10 - 18 usd). Pe strada mancarea este mult mai ieftina (1,5 lei pentru 3 frigarui). Ca tot vorbim de restaurante, musai pentru Beijing este sa incerci rata de Peking. Sunt putine restaurante traditionale, am optat pentru Quanjude Roast Duck Restaurant aflat pe Qianmen Dajie. Am stat la ditamai coada intrucat restaurantul este luat cu asalt de chinezi.
Meniul costa cam 50 usd si implica o rata intreaga care iti este adusa la masa si transata in fata ta. Delicioasa. Resturile ratei se vand in fata restaurantului, chinezului de rand, la un pret evident modic.
In mare cam asta a insemnat o saptamana de Beijing, unde cum necum am fost nevoit sa scot din buzunar cam 800 euro (incluzand biletele de tren si cazarea).
Alte chestii de stiut:
Nu va puneti mari sperante in internet cafe-uri, sunt foarte putine cele accesibile strainilor, no facebook sau youtube. Atentie maxima la trafic, desi nu atat de haotic ca in restul Asiei, prioritate au autobuzele, taxi-urile, masinile, scuterele electrice, biciclistii si abia intr-un final pietonii...chiar daca stopul arata verde pentru acestia din urma. Negociati puternic la cumparaturi (nu dati mai mult de 1/3 din pretul cerut). Este foarte curat, incredibil de-a dreptul, probabil ca gunoierii si maturatorii reprezinta cea mai numeroasa bransa profesionala din China
Pana si chistoacele sunt culese de principalele bulevarde, chiar si in mijlocul unui trafic infernal
Beijing este o destinatie cheie pentru vizitarea Chinei, nu doar ca principala poarta de acces sau pentru proximitatea fata de Marele Zid ci si pentru ceea ce ofera orasul. Foarte multe lucruri faine de vizitat, contrastul intre nou si vechi, temple, baruri, restaurante, ai o oferta completa care necesita o sedere de cel putin o saptamana.
Ce mai este de spus despre chinezi. Mi s-au parut foarte asemanatori romanilor (nu doar pentru ca la noi majoritatea oamenilor poarta haine made in China) prin stilul galagios si de multe ori mojic. Intotdeauna un chinez o sa iti sara in fata la usa liftului sa ti-o ia inainte, sau nonsalant o sa iti umple cu sarsanalele lui bancheta ta si o sa iti sugereze sa iti tii tu bagajele pe jos...In rest sunt mandri si foarte orgoliosi. Faptul ca tara a devenit o mare putere economica se reflecta si la nivelul ultimului individ, chiar daca nu are bani sa treaca strada.
Tinerii incearca de zor sa copieze valorile occidentale
batranii isi vad linistit de treaba lor si inca il proslavesc pe Mao
iar tinerele cupluri incearca sa-si faca un rost in viata. Iar barbatul aflat la mare pret in China este cel care are succes, aka bani si mercedes. Si daca partenerul nu se califica financiar, panica e maxima, cum si-a dat seama si tanara din imagine
what do you mean no Mercedes ?
Bottom line, cel putin Beijing si Marele Zid merita o excursie in China. Si pentru incheiere, un slogan mobilizator din inima Beijing-ului