Am zburat cu un charter in Heraklion, actuala capitala a insulei, de unde am luat un autobuz catre Chania. Drumul de vreo 3 ore, pe marginea tarmului marii, a fost pitoresc. Creta este o insula relativ mica care insa are din toate cate putin. Dealuri cu maslini, vai aride, munti, plaje si o mare de un albastru fabulos.
Chania este supranumita mica Venetie si nu doar pentru ca pe vremuri asezarea a fost chiar o colonie venetiana. Orasul vechi are aceleasi strazi inguste si aceeasi arhitectura ca sora mai mare din Italia.
Lipsesc doar canalele si podurile in centrul istoric, dar exista nenumarate mici restaurante care fac ca stradutele inguste sa fie la fel de aglomerate ca cele din Venetia.
Orasul vechi se sfarseste intr-un superb golfulet, plin de restaurante sau baruri, unde poti savura in liniste un cocktail. Ca tot vorbeam de restaurante, bucataria cretana este excelenta, salate, peste, totul este fresh. Iar daca iti doresti ceva mai consistent poti oricand sa alegi ceva din bucataria turceasca, asimilata si ea in Creta.
Restaurantul meu preferat era chiar vizavi de cladirea in care eram cazat. Avea doar 5 mese, din care trei erau improvizate chiar in sufrageria casei in care locuia un cuplu mai in varsta de cretani. Super gustos tot ce gatea batranica! Mentionand de cazare, daca alegeti sa vizitati Creta nu optati pentru Heraklion sau hoteluri si resorturi. Am inchiriat un apartament intr-o casa venetiana de pe la 1500, chiar in inima orasului vechi, pentru vreo 40 euro/noapte. Exista cateva asemenea vilisoare care duc ideea de confort si romantism la maxim (intr-una din ele sareai din pat direct in jacuzzi). Cat despre apartamentul nostru avea tot ce trebuie, inclusiv o masuta si doua scaune la intrarea in cladire, ceea ce iti permitea sa iti faci o siesta linistita de dupa-masa cu un pahar de rachiu in fata, in cel mai cretan mod cu putinta. Asta m-a surprins in Creta, nimeni nu parea sa munceasca. Cum se facea ora pranzului, cretanii se adunau la terasele de pe marginea marii cu un rachiu in fata si in liniste se holbau la mare...si se tot holbau cu orele, de parca nu mai vazusera marea in viata lor! Asta daca nu cumva adormeau la mentionatele masute cu scaunele din fata caselor lor.
Nu a fost deloc greu sa adopt modul de viata cretan, cu motaiala de rigoare, in strada sau pe una din terasele de pe plaja. Cumva nu este greu de inteles de ce admira atat de insistent cretanii marea....este de un albastru fascinant. Si ca tot vorbesc de mare, Chania are o plaja maricica, iar diving-ul e un must, fauna cata vrei, apa de o curatenie si transparenta incredibila.
Spuneam insa ca in Creta poti sa faci si trekking in munti. Din Chania am luat de dimineata un autobuz spre Omalos, de unde la cativa kilometri de mentionata localitate incepe parcul natural Samaria ce gazduieste cele mai inguste chei din Europa. Traseul, de vreo 15-18 km nu necesita echipament special, ci doar un minim de conditie fizica si multa apa. Este foarte spectaculos, in anumite portiuni cheile se ingusteaza pana la 2-3 metri, iar peretii din jur se inalta spectaculos cateva sute. Tot efortul se incheie in cel mai spectaculos mod cu putinta, din muntii de peste 2000 m ajungi direct intr-un golfulet spectaculos, ce gazduieste o minuscula statiune Ag Roumeli, cu vreo doua hoteluri si un restaurant
Desi plaja era pietroasa, la Ag Roumeli am vazut cea mai spectaculoasa apa, un albastru de un cristalin incredibil. De aici returul catre Chania l-am facut cu un mic feribot, Roumeli este accesibila doar pe apa.
Bottom line, pentru o saptamana Creta este o optiune excelenta in care poti sa chill & romance la greu in Chania, sa faci trekking in munti, diving si sa savurezi o bucatarie excelenta. Pentru Chania este recomandabil sa cautati cazare in orasul vechi cu ceva vreme inainte, orasul este invadat in plin sezon de turisti britanici sau germani
No comments:
Post a Comment