Intrucat ar fi multe de spus, am hotarat sa sparg jurnalul calatoriei in Sri Lanka si Thailanda in 3 capitole, pe zile, urmate de niste concluzii.
Day 1
Dupa un zbor destul de dur (Bucuresti-Istanbul-Bahrain-Colombo), punctat de o pauza lunga in aeroportul din Istanbul ce ne-a parut foarte scump -6 euro o cafea- si de calitatea serviciilor oferite de Gulf Air, am aterizat la 4 dimineata in Colombo. Deja remarcam diferenta fata de India si Romania : aeroportul maricel, te intampina cu multiple puncte unde poti accesa internetul gratuit, bilboard-uri dragute ce promoveaza turismul in Sri Lanka si surpriza, sub un mare banner cu Welcome to Sri Lanka, un domn la costum canta la pian. Viza, in fapt o simpla stampila de intrare, nu a costat nimic si a fost obtinuta instant. Sau aproape instant, sri lankezii nu au notiunea de asteptat la rand....La imigrare un mare panou anunta ca posesia sau consumul de droguri se pedepseste cu moartea. Intrucat speram sa prindem un somn de dimineata am facut o rezervare la un hotel in Negombo, a costat 45 usd camera/zi si am avut un pick-up de la aeroport ce a mai costat 45 usd (rezonabil intrucat l-am impartit in 6). La 5 dimineata ne-am aruncat rucsacii intr-un salon, ne-am dat cu creme impotriva tantarilor si cu un Lion in mana am asteptat rasaritul.
Pana s-au eliberat camerele (se pare ca tot Negombo era fully booked) am luat un mic dejun copios, cu un rom Arak pe post de aperitiv (ora nu era potrivita, dar in fapt tot metabolismul nostru era dat peste cap), o omleta sri lankeza ce avea ca prima surpriza placuta un coconut samball (ceapa tocata marunt si nuca de cocos cu alte cateva mirodenii) si un curry. SO HOT !!!. Dupa cateva ore furate de somn am dat o tura prin Negombo, am schimbat bani la niste bijutieri ce ofereau un curs peste cel al bancilor (145 rupii la euro). Negombo, statiunea, aduce cumva cu 2 mai, un "bulevard" plin de restaurante, magazine si pensiuni cu gradina la strada, ce urmareste paralel plaja. Daca plaja este foarte lata si destul de curata, despre apa nu se poate spune acelasi lucru, proximitatea fata de Colombo si de port, a poluat si aceasta zona.
Day 2
Langa hotelul nostru (nu il pomenesc, bad deal, desi oamenii se chinuiau sa ofere servicii de calitate, cam totul lasa de dorit dpdv financiar) se afla o pensiune, Beach Villa, cu un restaurant excelent, un loc de chill, curat, pe care il recomand pentru cazare. Pretul pe camera mult mai rezonabil, 10 usd/noapte si chiar daca camerele nu au AC, in Negombo nu am simtit nevoia. Langa Beach Villa se afla mult laudatul Ice Bear Guest House, camere bogat decorate in stil indian, o gradina chill superba, preturi intre 20-30 usd pe noapte. La Beach Villa am cunoscut o pereche interesanta de australieni, Chaz si Adam, despre care o sa mai vorbesc. Cert este ca i-am adoptat pe cei doi si in opt am inchiriat un van Toyota cu care am pornit la drum. Pretul, 28,000 (aprox 260 usd) rupii nu l-am mai negociat pentru cele 4 zile si 3 nopti. Soferul, Chamara, un fel de Cristiano Ronaldo la 90 de kilograme, ne-a impachetat in dubita si cam asa a inceput aventura in Sri Lanka. Am pornit spre Anuradhapura, fosta capitala singha. Traficul s-a dovedit haotic asa cum ma asteptam, cu plusuri fata de India (lipseau vacile in mijlocul drumului) si minusuri (mult mai multe masini). Vegetatia este luxurianta, un verde crud punctat de campuri de orez, lacuri si rauri, o adevarata bijuterie.
Desi pe harta distanta pare scurta, masurata in kilometri, ei bine tot 6 ore am facut. Si intrucat am ajuns pe intuneric, am inceput sa cautam cazare in zona orasului ce comasa pensiunile. Dupa multiple incercari nereusite (tot ce era recomandat in Lonely Planet era fully booked), un localnic ne-a acostat si pana la urma am ajuns intr-o bezna locala pe marginea unui lac unde deja ne asteptam sa fim jefuiti. Nu a fost cazul, dar este regula de baza sa eviti cazarile oferite de localnici binevoitori, intotdeauna conditiile sunt groaznica, asa cum a fost si cazul nostru. Camerele murdare, desi aveau plase de tantari, lipitorile de pe perete, norul de tantari si tona de furnici si alte mici lighioane nu anuntau un somn prea linistit. Dar cum la toate problemele exista solutii, in cazul nostru aceasta s-a numit Arak. Un rom sri lankez din nuca de cocos, imbuteliat in sticle copie fidela a batranului Johnny Walker. Dupa doua sticle am fraternizat deja cu patronul pensiunii (inca in constructie) cu raul si ramul sri lankez. Vorbitor de engleza, ownerul chiar era interesat sa primeasca un feedback onest, asa ca dupa ce ne-a trecut prin istoria tarii, am incheiat la doua noaptea pe acoperisul pensiunii facand planuri de amenjari si extindere. Usor de spus, greu de facut. Dupa 20 de ani de razboi civil, este foarte dificil sa reconstruiesti tara. Antrepenorii nu primesc credite de la banca, astfel ca orice turist este numai bun de stors. Si daca preturile mi s-au parut mari fata de India sau Thailanda, trebuie sa admit acum ca nu erau atat de mari. In plus Sri Lanka are o infrastructura superioara fata de India si ofera o versiune non-turistica cu plaje superbe fata de Thailanda. Ca tot vorbeam de istorie, Sri Lanka s-a confruntat cu 20 de ani de razboi civil, intre populatia majoritara singha (budisti) si minoritatea tamila (hindu), sprijinita in prima faza de India si de tari din vestul Europei. Multiple atentate, multi oameni nevinovati care au murit si despre care patronul stabilimentului ne povestea cu lacrimi in ochi...totul s-a incheiat in 2009 cand actualul presedinte, o mana de fier, a initiat o ampla ofensiva in nord, ocupand teritoriul controlat de tigrii tamili. S-au construit lagare in care au fost deportati vreo 10,000 de tamili (noi credem ca mult mai multi) si prin toate mijloacele posibile liderii tamili au fost identificati, scoti din joc sau arestati. Oricum, razboiul s-a incheiat si de mai bine de un an si jumatate in Sri Lanka a fost liniste. Chiar daca nu toti sri lankezii sunt bucurosi cu politica financiara (cresterea taxelor, inflatie), am observat ca in Sri Lanka se construieste la greu din banul public (sosele, cladiri, poduri) si se investeste masiv in agricultura. Pe scurt, sri lankezii au reusit sa faca mai mult intr-un an decat noi in 20...
Day 3
Dimineata pe racoare am vazut si noi unde am dormit, peisajul superb, un lac minunat si conditiile improprii au fost date uitarii repede. Am pornit sa vizitam ruinele batranei capitale singhaleze, intemeiata in 380 ic si teatru a multiple razboaie timp de 1,000 de ani intre singhalezi si indieni. Trei puncte de vizitat, doua dagobe uriase si copacul sfant. Ruvanvelisaya, o dagoba alba cu multi elefanti la care sri lankezi depun ofrande, cu un aspect mai contemporan datorita aglomeratiei si a faptului ca este mai bine conservata.
Si aici, ca si in restul templelor budiste pe care le-am mai vazut este plin de maimute. Si daca noi avem o imagine falsa a unor animalute dragalase, ei bine avem de a face cu infractori notorii. Daca ai ceva de mancare, sau o floare in mana, esti in pericol real si nu este vorba doar despre riscul real de a lua rabie ci chiar de a manca o bataie in toata regula. O fetita a fost victima unei maimute pe aleile din preajma templului, a ramas fara floare, cu o serie de lovituri puternice la ficat si multe lacrimi si tipete. Hotomana s-a ales cu floarea...
Abhayagiri, pe vremuri punctul central al unui complex ce adapostea 5,000 de calugari, este acum doar un edificiu tacut, inalt de 70 metri, ce domina un parc superb.
Al treilea obiectiv important este o mica manastire ce adaposteste Sri Madha Bodhi, the sacred tree crescut dintr-o ramura adusa din India din copacul sub care Budha a atins iluminarea. Ca tot vorbeam despre budism, se spune ca adevaratul budism il gasesti in Sri Lanka si comparand cu ceea ce am vazut in Tibet inclin sa cred ca asa este.
Mult mai putine rugaciuni si mult mai multa meditatie
(Vant puternic si inundatii - coafura rezista)
Primele picaturi de ploaie ne insotesc in drumul nostru spre Polonnaruwa, a doua mare capitala istorica, anuntand parca dezastrul ce urma...Adam si Chaz au folosit din plin telefonul mobil inarmat cu un sim reincarcabil cumparat din Negombo (o idee foarte buna) astfel ca am rezolvat problema cazarii la Lake Inn, un guest house superb, cu 5 camere curate, aliniate in dreptul unei mici gradini ce te conducea catre o veranda. Pretul 18 usd pe noapte, iar gazdele s-au intrecut in a ne prepara specialitati sri lankeze (noodles cu pui si deja celebrul curry, la fel de spicy ca peste tot). Pe masura ce avansam catre zona deluroasa preturile la bere, sucuri, etc, cresteau : un Lion, berea locala, foarte buna, la sticla de 650 ml costa deja 260 de rupii (2,5 usd, de la 1,5 usd in Negombo). Tigarile erau proaste si foarte scumpe, 430 rupii (4,2 usd). In timpul noptii a plouat torential, linistind parca de tot si uriasii lilieci de fructe (mai mari decat ciorile)
Day 4
Stabilind deja ca vom mai ramane o noapte in Polonnaruwa, ne-am indreptat optimisti catre duba pentru a explora zona, inarmati cu biletul ce asigura vizitarea a mai multor obiective turistice in Anuradhapura, Polonnaruwa si Dambulla (pret aprox 50 usd) . Speranta ca ploaia o sa se opreasca s-a naruit in momentul in care in timp ce vizitam muzeul de la intrarea din complexul arheologic (merita vazut), norii parca s-au rupt si torente curgeau neintrerupt din cerul amenintator. Nu aveam nici macar curajul sa ne indreptam spre van si in momentul in care un localnic m-a intrebat daca am aflat despre tragedie am inteles ca ceva nu este in regula. Pana la urma ne-am repezit fleoasca in duba si am pornit cu batrana Toyota prin complex, trecand printre adevarate rauri. Incercarile de a vizita una sau alta din ruinele partii nordice a complexului ne-au facut sa ne udam leoarca, asa ca intr-un final si cu destule emotii, ne-am luat inima in dinti si am infruntat suvoiale pentru a vedea Gal Vihara, 4 reprezentari ale lui Budha sculptate intr-o stanca de granit inalta de vreo 20 de metri. Am facut cateva fotografii si intoarcerea in apa care ne ajungea pana la genunchi si care risca sa mature totul ,nu a fost prea placuta. De la complex pana la pensiune am trecut cu greu prin adevarate rauri, cu emotii mari legate de fiabilitatea van-ului, am vazut case inundate si am intuit ca ceva nu este deloc in regula...La pensiune am aflat ca apa fusese si acolo de peste 30 cm dar sistemul de canalizare a rezistat si in fine, vestea pe care o banuiam, Sri Lanka era sub ape. Cele mai mari inundatii din ultimii 20 de ani. 15 oameni morti in Negombo, 10 in Kandy, urmatoarea noastra destinatie. A continuat sa ploua toata noaptea
(nu banuiam ca in curand o sa ne ajunga si noua apa pana la gat)
(Nu stiu ce probleme tehnice au acum toyotele, dar de plutit stiu sa pluteasca...)
(obisnuiti cu musonul sri lankezii au puterea sa treaca si peste aceste inundatii catastrofale. Totul este sa ai umbrela faina)
Day 5
De voie de nevoie am pornit la drum, Chamara soferul nostru a dat cateva telefoane pentru a se asigura ca putem pleca. Primul stop Sigirya, gigantica manastire naturala, un bloc de piatra ce se inalta falnic in mijlocul junglei. Zeii au fost cu noi si cand ne intrebam nehotarati daca sa plecam sau sa ne incercam norocul, ploaia s-a oprit miraculos pentru trei ore, timp in care am reusit ascensiunea pana in varf, infruntand insa si aici adevarate suvoaie.
(umbrela ramane de baza, chiar si pentru o catarare tocmai pana in varf..)
Picturile din pesterile de la baza stancii sunt superbe, iar urcusul pana in varf pe scari metalice, in bataia vantului si a apei iti crestea imediat nivelul de adrenalina. Ascensiunea a meritat insa tot efortul, view-ul superb, iar gradinile de la baza minunate, chiar si partial inundate cum erau.
Din Sigirya ne-am oprit la aproximativ 10 kilometri pentru o plimbare cu elefantul (60 usd + 10 usd pentru insotitori. la incheiere brusc pretul se schimbase la 90 usd si a iesit cu cearta). Si daca pana atunci am avut noroc, aceasta plimbare a fost un cosmar, a plouat din nou torential, iar stabilitatea precara din locasul amenajat pentru 6 persoane in varful elefantului a facut sa nu savurez deloc acest moment.
(rafinat instrument de tortura sri lankez dotat cu trompa pentru banane, pe care trebuia sa le servesti permanent)
Absolut toate hainele erau fleoasca, singurele uscate fiind slipul si un polar care a fost salvator. Am cazut varza de frig si epuizare, astfel ca la Dambulla, nimeni nu a avut chef sa mai vada picturile cu Budha si ne-am multumit doar sa admiram The Golden Temple.
La Dambulla a fost Deampullea, cum incercam sa mai facem misto. Am reusit sa imi cumpar o pereche de pantaloni scurti si un tricou, singurele mele haine uscate (vreo 15 usd). Am fost nevoit sa ma dopez cu paracetamoale si tot drumul pana in Kandy am dormit sfarsit sub polar. Kandy by night parea dragut, aceleasi probleme cu cazarea, intr-un final am reusit sa gasim ceva la marginea orasului, pe unul din dealurile terasate ce imprejmuiesc orasul. A costat in jur de 20 usd pe noapte, nu imi mai amintesc numele pensiunii ci doar faptul ca am incercat sa ne uscam, fara succes, hainele cu un fier de calcat.
Day 6
Am vizitat Kandy, un oras inconjurat de dealuri verzi, terasate, in mijlocul caruia se afla un lac foarte frumos. Am facut si un shopping de nevoie (fake-uri foarte reusite de la Columbia si Banana Republic - Sri Lanka este unul din marii producatori de textile). Din Kandy am pornit spre Nuwara Eliya, prin the Hill Country, zona faimoaselor plantatii de ceai, faimosul Ceylon binecunoscut in toata lumea. Zona este muntoasa, cu vaste plantatii de ceai, strabatute din cand in cand in de cascade ce serpuiesc pe coasta muntilor. Drumul greu, multe serpentine, trafic dificil, in fapt se circula pe o singura banda. A urmat o oprire obligatorie la o fabrica de ceai (Tea Castle) pentru o degustare si un shopping.
(S-a impus o tinuta adecvata momentului)
Ne-am cazat in afara orasului, dupa ce am reusit sa ne ratacim si sa dam peste o gasca de petrecareti sri lankezi ce cantau de mama focului in mijlocul padurii (initial speram sa fie un templu budist sau o unitate a armatei, de fapt eram in mijlocul salbaticiei). Cazarea higly recommended, o sa revin cu denumirea pensiunii ce arata a cabana elvetiana, fiind condusa de un singhalez rasta. Nuwarra Eliya nu avea aerul colonial de care se spune in Lonely Planet, sau ma rog, nu era atat de evident. In continuare, infrigurati , am pornit spre plajele din sud-vest, dar despre asta in partea a doua a povestii, candva dupa weekend....
No comments:
Post a Comment