Wednesday 19 November 2008

Nepal, Tibet, India updatat

Pana ma intorc si o sa pun si imagini cu o descriere mai detaliata a periplului idiano-nepalo-tibetan, o sa mai updatez acest articol din cand in cand, mai ales ca la internet cafe-urile de pe aici trebuie sa iei o ora intreaga.
Am vazut pana acum Delhi, un oras aproape fermecator prin poluarea infioratoare (nu se vede soarele ca lumea nici in timpul zilei), traficul sufocant (singura regula de circulatie fiind claxonul) si mizeria socanta. Toaletele sunt peretii de pe strada, oameni, vaci, caini si maimuite convietuiesc, mananca si isi fac nevoile laolalta, pe strada. Altfel insa, are si Delhi farmecul lui. Mai ales ptr mine, iubitor de pasari sa vad cum vulturii se invart amenintator deasupra strazilor sufocate de oameni si gunoaie. Altfel in Delhi exista un cartier turistic pentru cei ca noi cu rucsacul in spinare. Hoteluri ieftine, multe magazine si cateva restaurante vamaioate...In fine. Am zburat dupa 3 zile in Nepal, Kathmandu. Superb orasul (desi un trafic la fel de haotic ca in India), centrul turistic Thamel e un fel de Vama Veche. Restaurant langa restaurant, multe magazine, femeile ar innebuni la shopping. Nepalezii sunt destul de roackeri, multe carciumi cu live act-uri rock. Iarba se vinde la orice colt de strada. Foarte multi turisti care pornesc in diverse trekkuri prin Himalaya. Pacat doar ca la 11 noaptea politia da buzna si inchide cu forta totul (mai nou maoistii au preluat puterea). In 5 minute un oras care palpita de viata este inghitit de intuneric si liniste. Se aud doar bastoanele de bambus ale patrulelor maoiste care lovesc in dughenele ce au intarziat sa inchida. Am facut un trekk de 4 zile in Anapurna, pana la 3200 metri de unde am vazut o parte din ceea ce se numeste Himalaya. Impresionant.

La fel ca si zona rurala a Nepalului care este superba, un adevarat muzeu in aer liber. Oamenii sunt foarte saraci si muncesc din greu peticele de pamant inconjurate de jungla si munti inalti. In fine, din Pokhara (un fel de 2 mai) ne-am reintors in Kathmandu si am zburat catre Lhasa, capitala Tibetului. Ne-a intampinat de la aeroport ordinea si disciplina impusa de armata chineza. Surpriza totala in oras. Dupa primele 2 zile in care a trebuit sa ne aclimatizam, orasul fiind la 3400 metri, am iesit cu ghidul nostru in cateva discoteci, pfuiii, n-a vazut fitza bamboo-ului bucurestean, ce discoteci erau pe acolo. Ca sa fie aclimatizarea completa am ras un jack daniels si am tzopait din greu pe....Ozon, romanii nostrii de peste Prut :) Mare hit in Tibet...
A urmat traseul cu un jeep prin platoul tibetan. Foarte foarte frig. Dar superb. Vai aride si inguste inclestate intre munti de 5-6000 metri. Din cand in cand cate un lac de un albastru-verzui cum nu am vazut (sper sa imi iasa pozele) si cativa yak pascand smocuri de iarba (impropriu spus, mai degraba licheni).

Am ajuns la Everest base camp la 5200 metri. Unde era semnal la mobil...Ce sa spun...impresionant. Am sarbatorit si cu un jack, un whisky ce s-a dovedit a fi la inaltime pentru importanta momentului.

In rest am vizitat mai multe manastiri budiste, am baut ceai in casele oamenilor, am fost salutati de nenumarate ori de tibetani, unii vazand europeni blonzi pentru prima oara.

Tibetanii, ca si nepalezii, in functie de regiune aveau o fizionomie diferita, unii fiind indieni nord-americani curati (ma rog, acestia se trag de fapt din aceste zone se pare..). Dar despre toate acestea o sa revin cand ma intorc in tara.

Barba mea de yak (un fel de taur/bou/vaca montana) a facut furori. Acum sunt la granita cu Nepalul dupa o coborare de peste 3000 de metri pe un drum absolut spectaculos. Traiasca soferii tibetani si land cruisere-le, ca la ce offroad-uri am facut pe aici...
Dupa 2-3 zile de refacere in Kathmandu, caldura, papa bun, masaje si tot tacamul, o sterg inapoi in India spre Varanasi, orasul sfant. Urmeaza Agra, Udaipur si cat putem face din Rajahstan. O sa mai scriu cand mai am timp si poate o sa pun si cateva imagini. Cand ma intorc insa o sa fac un post ca lumea, cu detalii, fotografii, etc. Pana atunci, numa' de bine.

3 comments:

Anonymous said...

ce va mai invidiez:)
si ce bine ca ai avut grija sa ne spui ce e ala un yak:D
o revoar:)

robin simion said...

m-am tot uitat si eu in ultima vreme dupa excursii catre base camp. trebuie sa ajung acolo. vreo problema de aclimatizare?

Mugur Paun said...

greu de spus. am vazut montagnarzi experimentati resimtindu-se, altii mai putin. Ideea de baza este aclimatizarea (sa nu salti mai mult de 3-400 m pe zi) si sa te hidratezi. Altfel se simte putin (respiratia e mai greoaie, ameteli) dar nu ne-a impiedicat sa fumam la 5,200 m si sa consumam alcool :-) ceea ce nu este recomandabil de altfel...