Thailanda-Cambodia 2012-2013

Vacanta din aceasta iarna nu a fost dedicata vizitarii unor noi locuri. Am vrut sa ma relaxez si sa ma bucur de ceea ce stiam ca au de oferit Thailanda si Cambodia. Tot pentru prima oara in calatoriile mele nu m-am mai incarcat cu toata aparatura foto. Bine am facut. Am salvat mult timp si am scapat de acea frenezie in care tragi multe cadre dar nu savurezi mai nimic. 

Aflat pentru a treia oara in Thai, am optat sa facem o scurta vizita in nordul tarii, inainte de a ne indrepta spre insulele din sud. Am zburat cu Emirates, un drum dur la dus, Bucuresti-Dubai-Hong Kong-Bangkok, cam 20 de ore. Am realizat ca ceea ce s-ar presupune ca salvezi financiar prin alegerea unor rute indirecte, se pierde in banii cheltuiti pe cafele, mancare, etc, in timpul escalelor. Revenind la zboruri, dupa experienta neplacuta cu Turkish Airlines de anul trecut, Emirates au avut si ei pacatele lor. Nu degeaba nu mai sunt prima companie aeriana din lume. Daca la zborul dus totul a fost ok, returul a fost dezastruos. Intarzieri in Dubai si Istanbul. De apreciat poate ca in Istanbul am fost asteptat de un reprezentant Emirates. Reprezentant care m-a alergat in tot aeroportul, m-a trecut prin fata si m-a ajutat sa prind conexiunea la Tarom. Daca eu am prins conexiunea, transpirat si cu rucsacul de mana rupt in urma cursei nebunesti, bagajele mele nu aveau cum sa mai ajunga in Bucuresti. Asa ca a trebuit sa mai fac un drum pana la Otopeni pentru a le recupera. Biroul Emirates din Romania nu mi-a oferit niciun suport. In ce priveste calitatea serviciilor, KLM ramane pe prima pozitie in opinia mea. In fine, sa revenim la vacanta propriu-zisa. 

Am ajuns in Bangkok pe 25 decembrie unde, incredibil, am dat peste Imperator aflat in drum spre Burma. Dupa o zi de aclimatizare si shopping cu cele necesare (repelant tantari, paste dinti, bere, bere, am zis bere?) am zburat spre Chiang Mai. Orasul este foarte frumos, cu adevarat"autentic thai" fata de capitala sau alte destinatii turistice. Centrul vechi, imprejmuit de ziduri de aparare, seamana cu o uriasa gradina, presarata cu temple, restaurante si pensiuni cochete. Cartierul vechi, foarte linistit, este si locul unde sunt concentrate mai toate atractiile turistice din oras. Cazarea am avut-o la doi pasi de acesta zona si a fost foarte ok, in jur de 30 euro/noapte pentru camera dubla. Ce se poate spune despre nordul Thailandei ? Merita vizitat, probabil ca doua saptamani sunt suficiente ca sa iti poti face o vaga idee. Doar pentru Chiang Mai si imprejurimi trebuie vreo 5 zile. Daca orasul in sine nu necesita mai mult de 2 zile pentru a bifa principalele atractii (in principal temple, sunt foarte multe si cateva chiar merita vazute), in schimb pachetul turistic in zona ofera multe optiuni :

trekking prin jungla si rafting,

vizitarea unor ferme de orhidee, tigri sau elefanti sau a comunitatilor rurale. 

Un pachet de o zi costa in jur de 800-1,000 baht (1 ron = aprox 9 baht). Overall, cel putin Chiang Mai si atractiile din imprejurimi merita toti banii.

Din Chiang Mai am zburat inapoi in Bangkok pe 31 decembrie pentru a petrece Revelionul. De aceasta data am renuntat la Khao San. Am stat pe Sukhumvit pentru a fi mai aproape de zona Siam, unde se aduna thailandezii sa sarbatoreasca trecerea intre ani. 1 milion de oameni pe strada ? Probabil. 

Anyway, berea la barurile mobile de pe strazi a fost mai mult decat binevenita.

Pe 1 ianuarie am plecat spre Koh Tao, o insula in golful Thailandei, aproape de mai cunoscutele Koh Samui si Koh Phanang. Am apelat la un booking online facut din tara. Am ales compania Lomprayah. Un autobuz de noapte a plecat din Bangkok pe la ora 22.00, iar la 6 dimineata am fost preluati din Chumphon pentru a face saltul pe insula cu un speed boat. Vremea care se anunta proasta in zona, valuri mari, a facut ravagii, jumatate din pasagerii catamaranului vomitand incontinuu....

In Koh Tao soare, am stat la Captain Nemo, o pensiune curata si cocheta, condusa cu o mana de fier de o localnica voluminoasa. Ne-a costat 1,200 baht dubla. Sotul distinsei doamne, un hippiot francez foarte volubil, ne-a ajutat cu o serie de sfaturi binevenite pe care vi le impartasesc. In primul rand, desi este o insula mica, toata lumea este tentata sa inchirieze scutere. In multe cazuri turistii cad prada unor inselaciuni si sunt nevoiti sa plateasca pentru stricaciuni ale scuterelor de care nu au fost constienti. In al doilea rand strazile inguste si abrupte fac numeroase victime. Asadar, pe scuter sau nu, atentie la trafic.

Insula are mai multe plaje. Cele mai populate sunt in Mae Hat, unde este principalul debarcader, respectiv Sairee, la o distanta de 10 minute de mers pe jos. In fapt cele doua "statiuni" sunt unite. Sairee este centrul distractiei, cu o plaja lunga de vreo 2 kilometri si cu multiple optiuni de cazari, restaurante, scoli de diving.

Cea mai buna plaja este insa o fasie de vreo 200 metri in Mae Hat, in partea stanga a debarcaderului cum il privesti dinspre uscat. Curentii duc toate reziduurile dinspre debarcader spre Sairee. Apa este insa curata mai peste tot, de un turcoaz aproape identic cu cel din Adaman Sea. Plaja este si ea faina. Nu este Koh Lipe, dar e pe aproape. In rest insula are un vibe misto, este populata cu diveri, punkeri, hipioti. Sunt destule cluburi si baruri dragute pe plaja. 

Musai de vizitat este o insulita aflata la 1-2 kilometri de Saire, unde 2 munti mici iesiti din marea turcoaz se unesc printr-o fasie subtire de plaja.

Insula testoasei cum este supranumita Koh Tao ofera cele mai multe certificate de diving din lume, deci este un paradis pentru diving si snorkelling. Pe scurt Koh Tao merita o vizita, nu degeaba a iesit in top 10 insule votate de turisti pe Trip Advisor.

Din Koh Tao am plecat spre provincia Krabi, in Ao Nang. Am mai povestit de Ao Nang, nu mai revin. De aici am pornit spre Koh Lipe, tratat de asemenea mai pe larg intr-un articol precedent. Sa spun doar ca insula e tot mai scumpa si aglomerata. Daca initial italienii veneau in acest loc, acum majoritari sunt rusii (ca mai peste tot in Thailanda). 

Oricum, plaja si apa raman inegalabile.

Ne-am cazat la Mountain Resort, intr-o vila cu doua dormitoare la 100 euro pe noapte (ceea ce pentru 3 persoane era ok).

 Privelistea excelenta, ascensiunea pana la complex destul de obositoare. 

Preturile la cazari in Lipe nu sunt mici deloc, iar bookingul facut in prealabil este recomandat.Tot in Lipe am facut si o tura de snorkeling, a costat 700 baht, highly recommended.

Din Koh Lipe am vrut sa mai incercam o insula noua, in arhipelagul Trang. Am optat pentru Koh Ngai si bine am facut. Drumul din Lipe pana in Ngai a durat vreo 4 ore cu un vapor, cursa regulata (a costat si acest drum vreo 1,200 bahti). Insulita are o plaja de vreo 3 kilometri si adaposteste vreo 6-7 resorturi, jumatate din ele destul de scumpe (peste 100 euro/noapte), celelalte mai rustice cu bungalow-uri de bambus pe plaja (700-1,000 baht/noapte). Privelistea este faina, apa si plaja destul de apropiate de standardul din Koh Lipe.

Nu sunt prea multe lucruri de facut in Koh Ngai (cu totul sunt vreo 2-3 baruri si cam tot atatea restaurante). Si asta este farmecul ei. Este locul ideal pentru a-ti reincarca bateriile.

Cam asta a fost prima etapa a vacantei de anul acesta, treaba a durat o luna si a costat undeva pe la 1,700 euro.

Din Bangkok m-am indreptat spre Koh Chang. Situata in Golful Thailandei, insula elefantului adaposteste vreo 7-8 plaje. Optiuni pentru toate buzunarele, preturile la cazari si mancare sunt ok. Am stat in White Sand Beach, principala plaja, in zona hippie, mai linistita. De data asta am optat pentru ceva mai rustic, am stat in sectorul "german"  la Pen's bugalows pentru 500 baht/noapte. Jungla deasa atragea toata fauna locala, la pranz eram vizitiati de maimute venite la furat de mancare, cea mai mare soparla pe care am vazut-o in Thai s-a cuibarit in spatele patului meu, iar tantarii erau la ordinea zilei. Pretul si privelistea insa, compenseaza din plin.

Nu sunt multe de spus despre Koh Chang, sau din contra, poate prea multe. Apusurile sunt de nota 10. Optiuni pentru toate gusturile si toate buzunarele. Plaje si resorturi pentru familii, zone mai retrase si mai pe chill, Koh Chang le are pe toate. De aici am plecat direct spre Cambodia, drumul pana in Sihanoukville a costat in jur de 800 baht si a durat cam 10 ore. Si despre Cambodia am povestit intr-un articol mai vechi, o sa spun dar ca numarul de turisti creste de la an la an si implicit si preturile. Cazarea in Sihanoukville pe Orcheutal Beach e 15 usd/noapte (de la 12). Otress Beach arata precum Mamaia (sezlong langa sezlong), tot mai multe resorturi si bungalow-uri. Am optat sa ramanem in Orcheutal, unde sunt cele mai ok cazari, sunt multe restaurante, baruri pe plaja, etc.

Din Orcheutal am facut naveta cu un tuk-tuk (4 usd dus-intors) pe un bumpy road pana in Otress Beach unde faceam plaja.

Surpriza placuta a fost data de insulele din zona. Daca anul trecut erau nepromovate, acum toate agentiile de turism organizeaza ture, iar fiecare insula ofera din ce in ce mai multe optiuni de cazare. Am fost in Koh Rong, am dat o tura de o zi, nu am gasit cazare, era totul fully booked cu 1-2 saptamani inainte.

  

Plaja, foarte lunga si in mare pustie, este senzationala. Putine optiuni de cazare, 4-5 resorturi cu bungalowuri de bambus. Apa, turcoaz, foarte misto.

Pe scurt, daca vreti sa descoperiti o insula inca virgina, incercati Koh Rong, si incercati acum, din cate am inteles insula este privata, detinuta de un fond de investitii si in curand o sa inceapa marele santier...

Aceasta a fost tura de anul asta, a treia iesire consecutiva in Indochina. Si chiar sunt tot mai multi turisti, iar preturile cresc an de an, in continuare Thailanda ramane destinatia mea preferata, iar Cambodia (inca) ramane un loc interesant si extrem de accesibil din punct de vedere financiar.

 

Vietnam & Cambodia

Fata de alte iesiri in Asia in care doream sa vad cat mai multe lucruri si sa bifez mai toate obiectivele turistice, anul acesta am luat o pauza, am fost mai pe chill, fara prea multe planuri facute de dinainte. Stiam doar ca vreau sa trec prin Lao in drum spre Vietnam, unde aveam un singur obiectiv : Halong Bay. Daca mai era timp, Angkor Watt in Cambodia ar fi fost un bonus. Ca atare am avut un program flexibil si dupa leneveala din Lao a trebuit sa ne luam inima in dinti si s-o pornim spre Vietnam. Distanta pe harta nu parea mare, mai toti tour-operatorii din Lao se jurau ca nu faci mai mult de 20 de ore pana in Hanoi, ca autobuzele sunt confortabile...Stiam ca nu o sa fie asa, dar cele 25 de ore petrecute intr-un sleeping bus in care evident nu incapeam si nu puteam sa dorm, respectiv inca alte 3 ore ingramadit intr-o duba, au depasit usor si cele mai negre previziuni. Drumul din Luang Prabang a fost din nou ametitor datorita serpentinelor. Filmele, subtitrate SI dublate in vietnameza cu sonorul la maxim, nu au ajutat nici ele prea mult...

Granita a trebuit s-o trecem pe jos, in frig, ploaie si ceata, fix ca intr-unul din filmele de actiune vazute cu cateva ore inainte...

Cum necum, am ajuns in noaptea urmatoare in Hanoi, am gasit o cazare foarte rezonabila (cam 25 euro dubla, camera de lux) in cartierul francez si la 12 noaptea am iesit in oras sa mancam un Pho, celebra supa de taitei cu carne. Cam toate restaurantele erau inchise asa ca am mancat pe strada la un restaurant ambulant, unde se gatea direct pe trotuar. Delicios !!

Am mai stat o zi in Hanoi pentru refacere si shopping. Temperatura scazuse mult, de la cele 35 de grade din Luang Prabang, in Hanoi nu erau mai mult de 14 grade, iar ploaia marunta nu ajuta nici ea prea mult. Daca vedeti vreodata un shop Made in Vietnam, go for it ! Sunt mai toate chestiile facute in 'Nam pentru Europa sau State, evident la un sfert din pretul platit in Vest. 

Caracteristic pentru Vietnam, dar mai ales pentru Hanoi, este traficul DEMENT. Depaseste cu mult orice am intalnit in Asia. Sunt milioane de scutere care circula in toate directiile, fara nicio regula....

sau care evident, sunt parcate pe trotuoarele si asa inguste, pline de restaurante ambulante. Ca atare, sa mergi prin Hanoi este o adevarata aventura, o faci pe strada printre scuterele care se scurg vijelios pe langa tine..

Orasul este insa foarte dinamic, in plina miscare. Cartierul vechi este frumos, e plin de restaurante si baruri. 

Nu am avut cum sa nu incerc si cea ma ieftina bere din lume, facuta pe loc, un fel de must din hamei si orz. Vietnamezii sunt agresivi si incearca intotdeauna sa te fraiereasca ... m-am simtit bine, din nou in Asia, Lao ma molesise de tot ! Asa ca am renegociat nota de plata si am achitat doar 1/3 din suma ceruta. Cea mai ieftina bere din lume trebuia sa ramana cea mai ieftina ! In rest, bucataria vietnameza este excelenta, la concurenta cu cea indiana si chinezeasca.

Din cauza traficului dement si a vremii mohorate nu am reusit sa fac prea multe fotografii in Hanoi si sincer nici nu ma interesa. Venisem doar pentru Halong Bay. Am luat o croaziera de 2 zile/1 noapte prin agentia hotelului in care am stat. Am optat pentru ceva mid-budget si dupa negocieri pretul a scazut de la 160 usd la 110 usd persoana. Un microbuz ne-a dus in Halong City (3 ore) de unde ne-am imbarcat  catre unul din cele mai frumoase locuri din lume : Halong Bay. Si daca Phang Nga parea impresionat cu cele cateva zeci de insulite ce se inalta din mare, Halong Bay gazduieste mii de asemenea bijuterii. 

Perioada ideala pentru vizitat este in august, cand este soare si cald. Vietnamezii au facut o chestie smart, nu permit accesul in Bay decat prin croaziere organizate cu niste ambarcatiuni ce reproduc vechile corabii vietnameze, niste jonci mai mari. Foarte dragute, erau silentioase, iar unele navigheaza chiar cu panze. Se innopteaza pe jonca, iar mancarea este inclusa in pretul biletului.

Nu va zgarciti la bani, sunt 3 feluri de croaziere. Cele ieftine la 40-50 usd iti ofera conditii proaste, cele in mid-range la + 100 usd au cabine confortabile, mancarea este buna si variata, in plus ai tot felul de chestii optionale si gratuite incluse in pret : o vizita la o pestera draguta, kaiaking, cursuri de bucatarie, etc.

Cuvintele nu pot descrie cu adevarat ce am vazut asa ca o sa dedic o viitoare galerie foto acestei minunatii care este Halong Bay. 

Tot ce trebuie sa stiti este ca locul merita tot efortul si ca Halong Bay este o destinatie in sine in jurul careia merita sa va construiti intreaga vacanta.

Am mai stat o zi in Hanoi dar vremea proasta si friguroasa din nordul Vietnamului ne-a determinat sa ne luam  rapid talpasita. Am zburat in sud, in Saigon, cu Jet Fly (120 usd) de unde in cateva ore ne-am urcat direct in autobuzul spre Cambodia, cu destinatia Phnom Phen.

Din nou la caldura ! Phnom Phen mi-a placut, este una dintre cele mai dragute capitale din Asia. In primul rand pentru ca orasul este aerisit, din nou se simte influenta franceaza (ca si in restul Indochinei de altfel), in plus nu este nici moleseala din Vientiane, nici dementa din Hanoi.

Am vazut Phnom Phen prin ochii unui expat roman care traieste de 7 ani in Cambodia, astfel ca am avut insight-uri excelente si ca atare nu a fost prea greu sa indragesc orasul si cambodienii. 
Pe langa ceea ce ofera orasul, palatul regal, temple, muzee, etc, principalele atractii turistice sunt campiile mortii, celebrele The Killing Fields (la vreo 12 km de oras, se ajunge usor cu un tuk-tuk) si inchisoarea S24 din oras. Sunt locuri impresionante, apasatoare, care trebuie vazute si care ne reamintesc un capitol din istoria omenirii ce nu trebuie uitat : genocidul infaptuit de Pol Pot si de khmerii rosii. aproape 2 milioane de cambodieni au murit in mai putin de 4 ani, un sfert din populatie...

Intreaga Indochina a fost insangerata sute de ani si este in continuare chiar daca cele 3 tari si-au castigat intr-un final libertatea. Pretul platit a fost imens, milioane de oameni in cazul Cambodiei si a Vietnamului, sute de mii in Lao. In continuare in toate cele 3 tari moare cel putin cate o persoana pe zi din cauza minelor si  bombelor americane care nu au explodat. Lao a fost cea mai bombardata tara din lume pe metru patrat, fara sa fi fost  macar partasa in razboiul din Vietnam. Nu pot sa nu ma gandesc ca acum nu mai mult de 36 de ani Vietnamul era bombardat si devastat fara mila de americani, iar in anii 90 regimul lui Pol Pot era inca recunoscut la Natiunile Unite. Dupa atat de putin timp, cele 3 tari renasc (in special Vietnam si Cambodia), oamenii au puterea sa zambeasca, sa rada si sa isi construiasca un viitor mai bun. La noi au trecut mai mult de 20 de ani de la revolutie si nu am fost in stare sa terminam nici macar o autostrada...

Din Phnom Phen am plecat in sud spre Sihanoukville. Am simtit nevoia unei pauze la plaja

Meniul este variat (nu ma refer la mancare, cea din cambodia este ieftina dar lipsita de originalitate - influente thai si vietnameze). Activitatile si ele sunt foarte variate

Ca atare Sihanoukville, desi nu are o apa sau plaja de calitatea celei din Thailanda, este locul ideal pentru relaxare si chill absolut. Turistii sunt in mare hipioti retrasi din Thailanda, atmosfera e boema, este ieftin si e bine (poti sa traiesti lejer cu 12-15 usd/zi). Sunt 3 plaje importante, Victory Hill, cea mai mica si neatractiva, dar acolo se mananca foarte bine (recomand scoicile de la Karisma), Serendipity este cea mai aglomerata, acolo insa sunt majoritatea locurilor de cazare, discoteci, restaurante, magazine si in fine Otress este cea mai izolata, cateva bungalowuri si 2-3 restaurante pe plaja...locul ideal unde sa te relaxezi. Lucrurile se schimba insa de la an la an. Probabil ca in 2-3 ani, maxim, Otress va fi o tiganeala totala (deja terenurile de langa plaja au fost cumparate de investitori strategici...)

Din Sihanoukville am luat un autobuz (din nou de noapte) catre Siem Reap (a costat vreo 7 usd/7 ore). Am ajuns dimineata pe la 7, am gasit cazare si am pornit direct spre Angkor Watt, cu un tuk tuk (vreo 10 usd pentru toata ziua). Tuk tuk-ul este vital, Angkor este in fapt un complex gigantic de temple situat intr-un parc imens. Este o caldura cumplita. ai nevoie de minim 2-3 l de apa si de ceva mancare (sunt restaurante dar scumpe). Pentru a intra fie iti iei bilet pentru o zi (20 usd) fie abonament pentru 3 zile (50 usd parca). Am decis sa bagam mare si sa vizitam ce e mai important intr-o singura zi.
In primul rand este templul principal, cu acelasi nume, Angkor Watt, cel mai mare si care arata cam asa (milioanele de turisti sunt inauntru):

Musai de vazut este Ta Prohm unde natura a inghitit cu desavarsire templele (cam asa arata Angkor cand a fost descoperit de francezi)

Foarte dragut este si Bayonul

Nu vreau sa comit o nedreptate, locul este superb, dar am vazut la viata mea atatea temple hindu si budiste incat, din cauza caldurii, un alt Angkor imi facea cu ochiul..

Repet, Angkor Watt este cel mai fain loc istoric, temple & stuff din Indochina, va recomand cu caldura (sunt vreo 40 de grade acolo) sa luati un abonament de 3 zile si sa-l vizitati in liniste.

Am mai ars-o dubios prin Siem Reap, am incercat si masajul cu 4 maini, 2 maseori care au muncit din greu la mine, am mai facut un shopping, am incercat intr-un final si Morning Glory (o mancare de legume) si pana la urma am baut-o si pe Cambodia....la propriu si la figurat (dupa cum atesta si butoiul de bere pe post de cap de pe umerii mei..)

Cam asta a fost Cambodia. Ieftina si primitoare.
Recapituland, Indochina e draguta, ieftina si mai turistica decat ma asteptam. Am stat o luna de zile si nu cred ca am cheltuit mai mult de 1,800 euro in conditiile in care am si zburat din Hanoi in Saigon, am facut si croaziera in Halong Bay si nu mi-am refuzat nimic. Vietnam este o tara mare si interesanta, as vrea sa mai revin candva, nu am vazut decat putin din nord si sud. Cambodia este pe chill si relax in Sihanoukville, dar nu numai...

Indochina (I) : Lao

Din Bangkok m-am decis impreuna cu tovarasul meu de calatorie sa mergem in Lao. Cea mai accesibila cale este prin Vientiane, catre care am luat trenul de noapte (900 baht printr-o mica agentie din Bangkok, a inclus si bilet de tren la granita, respectiv pick-up catre oras). Calatoria a durat cam 10 ore, in conditii rezonabile totusi. In Vientiane nu sunt prea multe de vazut sau de facut. Desi este capitala tarii, orasul este mic si in afara de o promenada pe malul Mekongului, sau de o cafea si un croisant in cartierul turistic, nu prea ai ce face. Vientiane nu necesita mai mult de o zi pentru vizitat. Noi am stat insa vreo 3 zile, fortati de imprejurari. A trebuit sa obtinem viza de Vietnam (vreo 45 de euro). Incepea Anul Dragonului si 'Nam-ul urma sa fie paralizat pentru o saptamana. Nu am pierdut timpul si ne-am bucurat de ceea ce are Lao mai de pret. Si inca la un pret foarte mic...

Ca mai toti turistii, am baut whiskey local, la mai putin de un euro sticla, sau berile locale, LaoBeer, la jumatate de dolar. Cazari pentru toate buzunarele, ce mi-a placut insa in Vientiane, erau boutique hotelurile la 20-30 euro, foarte elegante. Se simte puternic influenta coloniala franceza. Ca atare, de plictiseala am decis sa calatoresc cu stil...mi-am cumparat niste camasi Dolce Gabana si Ralph Lauren, the ORIGINAL fakes. 

Din Vientiane am luat un autobuz local catre Vang Vieng. Drumul, vreo 4-5 ore, s-a desfasurat in tempo-ul tipic laosian : 30 km/ora. Dintr-o groapa in alta pe ceea ce se presupune ca este principalul drum national. Lentoarea nu s-a datorat doar din cauza drumurilor proaste ci si felului de a fi a localnicilor. Lao este by far cea mai laid-back tara in care am fost vreodata. Oamenii sunt relaxati si s-o spunem pe aia dreapta, de o lene ce ar trezi o invidie groaznica in tari precum Grecia sau Romania. 

Vang Vieng este o mica statiune la poalele unor munti superbi pe langa care trece raul Nam Song. 

Nu este insa locul tocmai linistit la care va ganditi. Vang Vieng are pe buna dreptate reputatia uneia dintre cele mai fierbinti locatii de party din Asia, un paradis pentru cheflii din toata lumea. Raportandu-ne la numarul de victime, cam 1-2 morti pe luna, depaseste ca intensitate nu mai putin celebrele Full Moon Party din Thailanda sau festurile de trance din Goa. The name of the game is Tubing in Vang Vieng. Pe scurt te urci pe un cauciuc mare de camion si te plimbi pe rau, din bar in bar...

Sunt vreo 5-6 baruri suspendate pe marginea raului in care ai whiskey gratis, sau aproape gratis si multa muzica trance, etc. Vang Vieng este de fapt o colonie australiana, 80% din turisti venind de acolo. Iar australienii, well ...they do party hard.

Cazarea este ieftina, mancarea la fel, inclusiv varianta laosiana a shaormei cu de toate.. Am stat la Bananas Bungalows, cu vreo 8 euro pe noapte.

Peisajele sunt superbe in Vang Vieng. Se poate face mult trekking, am optat pentru vizitarea pesterii Lucy, aflata la mai putin de o ora de mers lejer din Vang Vieng. Peisajul este superb, la fel si pestera (atentie insa ai nevoie de incaltari solide)

In Vang Vieng, facand trekking mai ai un feeling ca esti in Asia, altminteri in Vientiane si mai ales in Luang Prabang, totul este turistic si comercial. Cand turistii ii depasesc ca numar pe localnici, nu e de bine...

Ne-a luat 5 zile sa ne desprindem de Vang Vieng. Peisajele si galetusele cu whiskey ne-au tintuit intr-un loc in care probabil nu merita sa stam mai mult de 3-4 zile...

Din Vang Vieng am continuat pe traseul turistic consacrat, cu autobuzul catre Luang Prabang, fosta capitala laosiana. Drumul este superb, peisajele minunate, dar cele 6 ore pe serpentine infioratoare, intr-un autobuz ce trebuia dus la fiare vechi acum multi ani, fac ca experienta sa nu se ridice tocmai la nivelul peisajelor.

Luang Prabang este un fel de Sinaia, mai misto si foarte frantuzita. Pe langa muntii intre care se afla, orasul este situat pe malul Mekongului si taiat de un rau ce se varsa in marele fluviu.

Peisajul este frumos, orasul cochet si ingrijit. Din nou gasesti multe boutique hoteluri, dar atentie mare, este mai mereu fully booked, iar preturile sunt chiar usturatoare, intre 50-100 euro/noapte. Am ajuns seara tarziu si printr-un noroc chior am gasit camera la vreo 12 euro/noapte, conditii excelente. Trebuie rabdare daca vreti sa va cazati langa Mekong, sa explorati stradutele laturalnice.

Ca tot vorbeam de Mekong, sunt foarte multe restaurante si terase cochete si ... evident Beerlao

Apropos de restaurante si cluburi, recomand Utopia daca vreti sa savurati o bere intr-o gradina superba, admirand peisajul de mai jos...

Luang Prabang se viziteaza usor, o zi este suficienta. Amatorii de temple si procesiuni budiste vor fi in extaz, iar cei de shopping au la dispozitie piata de noapte. Se pot face numeroase excursii in zona, cu elefantii, pe  biciclete, barci, sau propriile picioare. Am stat 4 nopti aici, granita cu Vietnam era inchisa, iar lenea laosiana ce ne-a cuprins de-abia ce ne-a permis sa facem o tura de o zi in jurul orasului.

Am luat la pachet cu biletul de autobuz spre Hanoi si o excursie de o zi pe Mekong, cu barca, la pestera Pak Ou, respectiv o tura la cascada KuangSi.

Tura pe Mekong este spectaculoasa (3 ore dus, 3 intors). Peisaje sunt frumoase si in plus poti sa iti faci o idee cum traiesc laosienii. De la calugarii budisti ce se plimba pe malul raului, pana la pescarii sau taranii ce cultiva orez...totul depinde de Mekong

Pestera Pak Ou adaposteste cu greu cateva mii de statuete cu Budha si cateva sute de turisti ce se calca in picioare..

Dar excursia merita, peisajul este frumos

Iar pe drum poti sa degusti un rice wine luat dintr-un sat specializat in productia de vin si whiskey local (foarte turistic insa)

Cascada KuangSi este spectaculoasa. Asta daca ai norocul sa te strecori printre sutele de turisti chinezi, sau australienii care se balacaresc pe jumatate beti in apa de un turcoaz fabulos...

Cam asta am reusit sa vad in Lao, in general chestiile turistice, motiv pentru care nu am fost asa de incantat. Laosienii sunt pe chill maxim, ceea ce inseamna no harassment si liniste si asta mi-a placut mult...

Prin sforaituri te abordeaza in Lao conducatorii de tuk-tuk, ... altiminteri atat de agresivi in restul Asiei

Luang Prabang este foarte curat si cochet, cafeaua laosiana este fabuloasa, alcoolul ieftin, Vang Vieng = Ibiza+Vama Veche x 1,000 => destroy si cu toate astea Lao a obtinut ratingul cel mai mic din cele 4 tari vizitate in tura asta. Probabil pentru ca nu are iesire la mare, iar destinatiile turistice sunt cu adevarat turistice. Cat despre peisaje si triburi locale, daca ai fost in Nepal spre comparatie, Lao nu se ridica la nivelul asteptarilor.

Din Luang Prabang am luat autobuzul groazei catre Hanoi, Vietnam, 28 de ore cosmar...dar despre asta in postul urmator