Vacanta din aceasta iarna nu a fost dedicata vizitarii unor noi locuri. Am vrut sa ma relaxez si sa ma bucur de ceea ce stiam ca au de oferit Thailanda si Cambodia.
Tot pentru prima oara in calatoriile mele nu m-am mai incarcat cu toata aparatura foto. Bine am facut. Am salvat mult timp si am scapat de acea frenezie in care tragi multe cadre dar nu savurezi mai nimic.
Aflat pentru a treia oara in Thai, am optat sa facem o scurta vizita in nordul tarii, inainte de a ne indrepta spre insulele din sud. Am zburat cu Emirates, un drum dur la dus, Bucuresti-Dubai-Hong Kong-Bangkok, cam 20 de ore. Am realizat ca ceea ce s-ar presupune ca salvezi financiar prin alegerea unor rute indirecte, se pierde in banii cheltuiti pe cafele, mancare, etc, in timpul escalelor. Revenind la zboruri, dupa experienta neplacuta cu Turkish Airlines de anul trecut, Emirates au avut si ei pacatele lor. Nu degeaba nu mai sunt prima companie aeriana din lume. Daca la zborul dus totul a fost ok, returul a fost dezastruos. Intarzieri in Dubai si Istanbul. De apreciat poate ca in Istanbul am fost asteptat de un reprezentant Emirates. Reprezentant care m-a alergat in tot aeroportul, m-a trecut prin fata si m-a ajutat sa prind conexiunea la Tarom. Daca eu am prins conexiunea, transpirat si cu rucsacul de mana rupt in urma cursei nebunesti, bagajele mele nu aveau cum sa mai ajunga in Bucuresti. Asa ca a trebuit sa mai fac un drum pana la Otopeni pentru a le recupera. Biroul Emirates din Romania nu mi-a oferit niciun suport. In ce priveste calitatea serviciilor, KLM ramane pe prima pozitie in opinia mea. In fine, sa revenim la vacanta propriu-zisa.
Am ajuns in Bangkok pe 25 decembrie unde, incredibil, am dat peste Imperator aflat in drum spre Burma. Dupa o zi de aclimatizare si shopping cu cele necesare (repelant tantari, paste dinti, bere, bere, am zis bere?) am zburat spre Chiang Mai. Orasul este foarte frumos, cu adevarat"autentic thai" fata de capitala sau alte destinatii turistice. Centrul vechi, imprejmuit de ziduri de aparare, seamana cu o uriasa gradina, presarata cu temple, restaurante si pensiuni cochete. Cartierul vechi, foarte linistit, este si locul unde sunt concentrate mai toate atractiile turistice din oras. Cazarea am avut-o la doi pasi de acesta zona si a fost foarte ok, in jur de 30 euro/noapte pentru camera dubla.
Ce se poate spune despre nordul Thailandei ? Merita vizitat, probabil ca doua saptamani sunt suficiente ca sa iti poti face o vaga idee. Doar pentru Chiang Mai si imprejurimi trebuie vreo 5 zile. Daca orasul in sine nu necesita mai mult de 2 zile pentru a bifa principalele atractii (in principal temple, sunt foarte multe si cateva chiar merita vazute), in schimb pachetul turistic in zona ofera multe optiuni :
trekking prin jungla si rafting,
vizitarea unor ferme de orhidee, tigri sau elefanti sau a comunitatilor rurale.
Un pachet de o zi costa in jur de 800-1,000 baht (1 ron = aprox 9 baht). Overall, cel putin Chiang Mai si atractiile din imprejurimi merita toti banii.
Din Chiang Mai am zburat inapoi in Bangkok pe 31 decembrie pentru a petrece Revelionul. De aceasta data am renuntat la Khao San. Am stat pe Sukhumvit pentru a fi mai aproape de zona Siam, unde se aduna thailandezii sa sarbatoreasca trecerea intre ani. 1 milion de oameni pe strada ? Probabil.
Anyway, berea la barurile mobile de pe strazi a fost mai mult decat binevenita.
Pe 1 ianuarie am plecat spre Koh Tao, o insula in golful Thailandei, aproape de mai cunoscutele Koh Samui si Koh Phanang. Am apelat la un booking online facut din tara. Am ales compania Lomprayah. Un autobuz de noapte a plecat din Bangkok pe la ora 22.00, iar la 6 dimineata am fost preluati din Chumphon pentru a face saltul pe insula cu un speed boat. Vremea care se anunta proasta in zona, valuri mari, a facut ravagii, jumatate din pasagerii catamaranului vomitand incontinuu....
In Koh Tao soare, am stat la Captain Nemo, o pensiune curata si cocheta, condusa cu o mana de fier de o localnica voluminoasa. Ne-a costat 1,200 baht dubla. Sotul distinsei doamne, un hippiot francez foarte volubil, ne-a ajutat cu o serie de sfaturi binevenite pe care vi le impartasesc. In primul rand, desi este o insula mica, toata lumea este tentata sa inchirieze scutere. In multe cazuri turistii cad prada unor inselaciuni si sunt nevoiti sa plateasca pentru stricaciuni ale scuterelor de care nu au fost constienti. In al doilea rand strazile inguste si abrupte fac numeroase victime. Asadar, pe scuter sau nu, atentie la trafic.
Insula are mai multe plaje. Cele mai populate sunt in Mae Hat, unde este principalul debarcader, respectiv Sairee, la o distanta de 10 minute de mers pe jos. In fapt cele doua "statiuni" sunt unite. Sairee este centrul distractiei, cu o plaja lunga de vreo 2 kilometri si cu multiple optiuni de cazari, restaurante, scoli de diving.
Cea mai buna plaja este insa o fasie de vreo 200 metri in Mae Hat, in partea stanga a debarcaderului cum il privesti dinspre uscat. Curentii duc toate reziduurile dinspre debarcader spre Sairee. Apa este insa curata mai peste tot, de un turcoaz aproape identic cu cel din Adaman Sea. Plaja este si ea faina. Nu este Koh Lipe, dar e pe aproape. In rest insula are un vibe misto, este populata cu diveri, punkeri, hipioti. Sunt destule cluburi si baruri dragute pe plaja.
Musai de vizitat este o insulita aflata la 1-2 kilometri de Saire, unde 2 munti mici iesiti din marea turcoaz se unesc printr-o fasie subtire de plaja.
Insula testoasei cum este supranumita Koh Tao ofera cele mai multe certificate de diving din lume, deci este un paradis pentru diving si snorkelling. Pe scurt Koh Tao merita o vizita, nu degeaba a iesit in top 10 insule votate de turisti pe Trip Advisor.
Din Koh Tao am plecat spre provincia Krabi, in Ao Nang. Am mai povestit de Ao Nang, nu mai revin. De aici am pornit spre Koh Lipe, tratat de asemenea mai pe larg intr-un articol precedent. Sa spun doar ca insula e tot mai scumpa si aglomerata. Daca initial italienii veneau in acest loc, acum majoritari sunt rusii (ca mai peste tot in Thailanda).
Oricum, plaja si apa raman inegalabile.
Ne-am cazat la Mountain Resort, intr-o vila cu doua dormitoare la 100 euro pe noapte (ceea ce pentru 3 persoane era ok).
Privelistea excelenta, ascensiunea pana la complex destul de obositoare.
Preturile la cazari in Lipe nu sunt mici deloc, iar bookingul facut in prealabil este recomandat.Tot in Lipe am facut si o tura de snorkeling, a costat 700 baht, highly recommended.
Din Koh Lipe am vrut sa mai incercam o insula noua, in arhipelagul Trang. Am optat pentru Koh Ngai si bine am facut. Drumul din Lipe pana in Ngai a durat vreo 4 ore cu un vapor, cursa regulata (a costat si acest drum vreo 1,200 bahti). Insulita are o plaja de vreo 3 kilometri si adaposteste vreo 6-7 resorturi, jumatate din ele destul de scumpe (peste 100 euro/noapte), celelalte mai rustice cu bungalow-uri de bambus pe plaja (700-1,000 baht/noapte). Privelistea este faina, apa si plaja destul de apropiate de standardul din Koh Lipe.
Nu sunt prea multe lucruri de facut in Koh Ngai (cu totul sunt vreo 2-3 baruri si cam tot atatea restaurante). Si asta este farmecul ei. Este locul ideal pentru a-ti reincarca bateriile.
Cam asta a fost prima etapa a vacantei de anul acesta, treaba a durat o luna si a costat undeva pe la 1,700 euro.
Din Bangkok m-am indreptat spre Koh Chang. Situata in Golful Thailandei, insula elefantului adaposteste vreo 7-8 plaje. Optiuni pentru toate buzunarele, preturile la cazari si mancare sunt ok. Am stat in White Sand Beach, principala plaja, in zona hippie, mai linistita. De data asta am optat pentru ceva mai rustic, am stat in sectorul "german" la Pen's bugalows pentru 500 baht/noapte. Jungla deasa atragea toata fauna locala, la pranz eram vizitiati de maimute venite la furat de mancare, cea mai mare soparla pe care am vazut-o in Thai s-a cuibarit in spatele patului meu, iar tantarii erau la ordinea zilei. Pretul si privelistea insa, compenseaza din plin.
Nu sunt multe de spus despre Koh Chang, sau din contra, poate prea multe. Apusurile sunt de nota 10. Optiuni pentru toate gusturile si toate buzunarele. Plaje si resorturi pentru familii, zone mai retrase si mai pe chill, Koh Chang le are pe toate. De aici am plecat direct spre Cambodia, drumul pana in Sihanoukville a costat in jur de 800 baht si a durat cam 10 ore. Si despre Cambodia am povestit intr-un articol mai vechi, o sa spun dar ca numarul de turisti creste de la an la an si implicit si preturile. Cazarea in Sihanoukville pe Orcheutal Beach e 15 usd/noapte (de la 12). Otress Beach arata precum Mamaia (sezlong langa sezlong), tot mai multe resorturi si bungalow-uri. Am optat sa ramanem in Orcheutal, unde sunt cele mai ok cazari, sunt multe restaurante, baruri pe plaja, etc.
Din Orcheutal am facut naveta cu un tuk-tuk (4 usd dus-intors) pe un bumpy road pana in Otress Beach unde faceam plaja.
Surpriza placuta a fost data de insulele din zona. Daca anul trecut erau nepromovate, acum toate agentiile de turism organizeaza ture, iar fiecare insula ofera din ce in ce mai multe optiuni de cazare. Am fost in Koh Rong, am dat o tura de o zi, nu am gasit cazare, era totul fully booked cu 1-2 saptamani inainte.
Plaja, foarte lunga si in mare pustie, este senzationala. Putine optiuni de cazare, 4-5 resorturi cu bungalowuri de bambus. Apa, turcoaz, foarte misto.
Pe scurt, daca vreti sa descoperiti o insula inca virgina, incercati Koh Rong, si incercati acum, din cate am inteles insula este privata, detinuta de un fond de investitii si in curand o sa inceapa marele santier...
Aceasta a fost tura de anul asta, a treia iesire consecutiva in Indochina. Si chiar sunt tot mai multi turisti, iar preturile cresc an de an, in continuare Thailanda ramane destinatia mea preferata, iar Cambodia (inca) ramane un loc interesant si extrem de accesibil din punct de vedere financiar.
Aceasta a fost tura de anul asta, a treia iesire consecutiva in Indochina. Si chiar sunt tot mai multi turisti, iar preturile cresc an de an, in continuare Thailanda ramane destinatia mea preferata, iar Cambodia (inca) ramane un loc interesant si extrem de accesibil din punct de vedere financiar.
