Koh Kood, cel mai preţios secret al Thailandei - 2014

       Al 4-lea an consecutiv în Thailanda....este cert, sunt îndrăgostit iremediabil de această ţară şi cu nu mai puţin de 1,400 de insule ai ce să descoperi la fiecare vizită. Nu cred ca poţi realiza cât de frumoasă este această ţară pană nu vezi şi implicit să ieşi din circuitul turistic uzual. Dacă faimoasele insule şi atracţii precum Koh Phi Phi, Railay, Koh Lipe în Andaman Sea sau triunghiul Koh Tao-Phanang-Samui în Golful Thailandei îşi merită renumele, adevăratele bijuterii sunt tocmai insuliţele mai puţin promovate. Aşa am descoperit Koh Ngai în Trang, sau Yao Yai la doi paşi de Phuket. 

      În căutare de insule noi, am optat pentru Golful Thailandei, cu destinaţia principală Koh Kood, sau Ko Kut, din provincia Trat. Auzisem de la un thailandez că ar fi cea mai frumoasă insulă din ţară, deşi acest loc nu este promovat în niciun ghid turistic ca o atracţie turistică importantă. Ei bine, acesta este adevărul. Koh Kood este cea mai frumoasă insulă din Thailanda, cel puţin comparând cu celelalte în care am fost până acum. 

        În Koh Kood se ajunge relativ uşor. Fie direct cu un speed boat de la Laem Sok Pier, fie din Koh Chang. Noi am optat pentru a doua variantă, am vrut să mai stăm cateva zile şi în Insula Elefantului. Din Bangkok se ia autobuzul de la Ekamai Station (Sukhumvit Bd) până la Laem Ngop. De acolo se face transferul spre Koh Chang cu un ferry. Toată povestea costă vreo 350 baht şi durează vreo 7-8 ore. 

         În Koh Chang am stat primele 3 zile în Lonely Beach, la o pensiune nouă, deschisă de o pereche simpatică de ruşi, numită Hangover (nume predestinat). Deşi pare să spună altceva, Lonely Beach este în fapt punctul central al distracţiei din Koh Chang. Cu o plajă retrasă şi mai greu accesibilă, Lonely Beach găzduieşte o mulţime de baruri, clubuleţe şi restaurante. Am intrat în atmosferă aproape imediat şi cu ajutorul gazdelor am experimentat tot felul de cocktailuri cu vodkă rusească. Nu a trecut mult pană ni s-a alăturat şi o pereche drăguţă de studenţi thailandezi alături care am încropit imediat un business plan pentru ideea lor de afaceri (hot dog new yorkez în tuk tuk-uri mobile prin Bangkok). Sper să le iasă afacerea celor doi puştani...eu unul am rămas doar cu un big hangover in Hangover….şi cu o învăţătură de minte.

When in Thai, go (eat) Thai (food) 

Am încercat să mă dreg cu un borş rusesc şi nu am reuşit decât să mă pricopsesc cu un travelers diarrhea (ceea ce nu mi s-a mai întâmplat niciodată în Thailanda). Adevărul este că pentru mahmureală cel mai bun remediu este combinaţia de lemongrass cu chilli. Deci, mergeţi pe specialităţile locale…După cele 3 zile de party în Lonely Beach, ne-am mutat mai la sud, în Bang Bao beach, o plajă liniştită, cu un aer boem. Am plătit 1,000 baht (aprox 100 ron) pentru un bungallow pe plajă. Activitatea de bază ? Leneveală în hamace cu o carte în mână, sau, un clişeu....

  .....un Chang în Koh Chang....

Recomand Mr Tea bar, unde sunt mai mereu cântări live de reggae. Plaja este la o distanţă de 10-15 minute de mers pe jos de impresionantul debarcader din Bang Bao. Lung de vreo 2 kilometri, acest debarcader găzduieşte o mulţime de restaurante, pensiuni şi magazine de suveniruri. 

Tot din Bang Bao Pier am luat un speed boat către Koh Kood (2 ore, 900 baht). 

 eşti debarcat pe un ponton spectaculos

O insulă foarte mare (cred că a 4-a ca mărime în Thai), Koh Kood are în jur de 7-8 plaje, fiecare cu 1-2 resorturi.

Noi am optat pentru Neverland beach, la resortul cu acelaşi nume. Bungalow la 2,500 baht. 

Aveam şi un birou unde să lucrez (wi-fi găseşti mai peste tot în Thailanda)

şi un al doilea office pe plajă

apa este senzaţională ...

 la fel şi apusurile...

Se poate face snorkelling...

  

      Câteva concluzii legate de Koh Kood. Opţiunile de cazare sunt relativ limitate (vreo 12-13 resorturi pe toată insula), ca atare recomand sa faceţi o rezervare în prelabil. Neverland Beach este cea mai frumoasă plajă pe care am văzut-o până acum. Găzduieşte două resorturi mici. Neverland, cel în care am stat, dispune de vreo 20 de bungalow-uri (1,500-2500 baht). Musai trebuie făcut booking. La nici o sută de metri distanţă mai există câteva bungalow-uri oferite de mister Jed, un pescar yoghin.....cazarea este basic dar şi la un preţ bun (700 baht). Tot la Mister Jed se mănâncă peşte proaspăt, foarte bun. Cred că nu am fost mai mult de 20 de turişti pe o plajă de aproape 1 kilometru. 

      Pentru distracţie, Koh Chang rămâne destinaţia potrivită în golful Thailandei. Dacă vrei să te relaxezi, să te bucuri de un nisip făinos şi de o apă cristalină, Koh Kood este locul perfect. Atenţie însă, plajele sunt izolate şi la distanţă mare, aşa că dacă nu ştii să mergi cu un scuter eşti oarecum izolat în resort. Shared taxi sunt cam 800 baht pentru 3-4 ore. Musai să veniţi cu cash, nu există ATM-uri la îndemană pe insulă. 

    Cam acesta e Koh Kood, cel mai preţios secret al Thailandei...îl recomand din toată inima.

 “Articol înscris în concursul , organizat de KLM România în colaborare cu T.A.T. Balkans  și  Tedoo.ro”

Iordania 2013 (Petra)

Am ajuns la pranz in Petra din Wadi Rum (1 ora cu masina) 

Traseul, asa cum spuneam, superb..

Ne-am cazat rapid la Tetra Tree, un hotel de 4 stele, cu un owner foarte interesant. Am achitat 40 dinari pentru o camera tripla. Am pornit direct spre Petra unde ne-am luat un 2 days pass (55 dinari persoana).

Accesul se face printr-un canion ingust, extrem de spectaculos

                                  

Dupa aproximativ 2 km prin canion acesta se deschide cu simbolul Petrei, The Treasurery

Numerosii turisti si spatiul relativ limitat necesita un obiectiv wide, 24-105 mm mi-a facut probleme la incadrare

Trezoreria este impresionanta, dar nu e nici pe departe singurul lucru de vazut sau cu adevarat "piesa de rezistenta" care te face sa te simti...atat de mic

In fapt Petra se intinde maiestuos pe un spatiu de zeci de kilometri patrati

Se spune ca 85 % din vechiul oras este disparut, distrus in urma cutremurelor, etc

Au ramas doar muntii in care nabateenii au cioplit temple funerare incredibile

 Traseul de la Trezorie spre "centrul" orasului trece printr-o vale ingusta, imprejmuita de munti ce parca prind viata

 intr-o paleta coloristica incredibila 

(din pacate se vindeau bucati de stanca pentru un 1 dinar)

Si doar faptul ca minunatele opere de arta impietrite sunt in general morminte

ne reaminteste de o alta civilizatie si cultura extraordinara ce a disparut 

Beduinii actuali nu au nicio legatura cu vechile populatii din regiune

Anyway, din centrul orasului (amenajat de romani) se porneste drumul catre "Manastire". Un traseu de o ora, sau 970 de trepte (atat mi-a iesit la numaratoarea icnita). 

Acest magarus imi facea cu ochiul, exista si posibilitatea sa inchiriezi unul pentru 30 dinari.

Eu m-am bazat insa pe acest 4x4 ce l-ar face invidios si pe Van Damme:

I had my ups and downs (especially with the Nepali flat in Himalaya's)

My fair share of bumpy roads and heavy winds (Wadi Rum, Tibetan plateau)

That's what made me what I am today (little pumpui)

Now I stand here before you

What you see is a body crafted to perfection

 A pair of sticks engineered to defy the pain in my knees 

And a mindset to mastered the most lousy epic of splits

(Enya singing)

Efortul este insa rasplatit din plin, "Manastirea" este superba, mult mai impresionanta decat Trezoreria. Sunt o multime de "the best view point" in zona, multe unul langa altul :-) 

                                       

Anyway, Petra este cu adevarat o minune, bate la fundul gol Taj Mahal si din multe puncte de vedere si marele zid chinezesc prieten. Merita 2 zile full pentru vizitat.

Iordania 2013 (Amman-Aqaba-Wadi Rum)

Cred ca am mai scris pe undeva ca imi doresc sa vad cele 7 noi minuni ale lumii. Intamplarea a facut sa vad intai Taj Mahal si Marele zid al Chinei asa ca by default planul era sa o iau dinspre Est spre Vest. In clipa in care a aparut oferta Tarom pentru Iordania la doar 99,99 euro nu am stat pe ganduri. De obicei o cursa Bucuresti-Amman si retur este pe la minim 350 euro. Am aterizat in Amman la o ora imposibila, cred ca era 4 am, fara niciun plan facut. Norocul a facut insa sa avem parte de ospitalitatea iordaniana inca din avion. Ne-am imprietenit cu Ihab, un iordanian ce vorbea romaneste foarte bine (facuse facultatea la noi pe vremea lui Ceausescu). Noul nostru prieten ne-a dus cu masina lui in oras, ne-a ospatat si ne-a plimbat pana am luat un autobuz catre Aqaba (8 euro). Drumul din capitala spre orasul de la Marea Rosie a durat vreo 4 ore si jumatate. Celebra King's Highway nu a dezamagit, ultima parte, dinspre Petra spre Aqaba fiind foarte pitoreasca. Singura statiune iordaniana de la Marea Rosie este un fel de Mamaia combinata cu Mangalia si Costinesti. Plaja publica nu este prea frecventata de turisti. Poate si pentru ca pe langa numeroasele ceainarii de duzina ce inghit plaja ingusta si murdara, obiceiul localnicilor de a calari printre mese nu e unul tocmai safe. Am optat intr-un final pentru un resort privat, intrarea 8 euro, conditii excelente. Apa rece nu m-a imbiat, dar se pare ca pentru diving si snorkel nici partea iordaniana nu dezamageste. Cazarea la 35 dinari (aprox 38 eur) in Golden Rose, un hotel absolut ok. Mancarea din cele cateva restaurante recomandate nu m-a dat pe spate (cam 10 euro de persoana), berea foarte scumpa (6-7 euro).In a 3-a zi am inchiriat un taxi si dupa ceva negocieri, ne-am pornit la drum achitand 70 dinari pentru o tura in Wadi Rum cu o pauza de cateva ore cu destinatia finala Petra. Traseul pana la Wadi Rum este spectaculos si prefateaza o adevarata minunatie naturala.
Am inchiriat un jeep cu 30 dinari pentru 3 ore din Visitors Centre. Soferul, fiu de beduin, avea doar 16 ani.

Traseul te duce printr-o vale desertica, imprejmuita de munti.

Doi copacei sunt pierduti in desert

Nu este prea usor sa fotografiezi, lumina este orbitoare iar drumul prin de zdruncinaturi

Prima oprire la The Red Dune

Care musai necesita o baie de nisip, evident descult...

Privelistea este foarte frumoasa...

Traseul continua cam in acelasi registru

Pana in dreptul unui canion, spectaculos prin conformatia stancii si coloristica

Perimetrul in care se desfasoara acest traseu descris este relativ redus ca spatiu (nu cred ca mai mult de 25 km patrati). Sunt multiple optiuni, de 4, 5 sau 6 ore, prin zone diferite

Wadi Rum este insa mult mai vast ca spatiu si cred ca necesita in sine o zi full si o noapte petrecuta in corturile beduinilor (overall experienta duce probabil spre 150 euro)

O ultima fotografie prin care am lasat in urma Wadi Rum si am pornit spre Petra..

Drumul este la fel de frumos, Iordania exceleaza in peisaje cu ruperi ametitoare de altitudine, uneori chiar de peste 1500 metri

Bottom line, Aqaba nu merita prea mult timp, probabil ca este recomandat daca faceti Iordania din nord spre sud, atunci probabil ca 1-2 zile la soare pe plaja isi fac sens. Wadi Rum este un must. Cat despre Petra si restul calatoriei, in articolul urmator...

Thailanda-Cambodia 2012-2013

Vacanta din aceasta iarna nu a fost dedicata vizitarii unor noi locuri. Am vrut sa ma relaxez si sa ma bucur de ceea ce stiam ca au de oferit Thailanda si Cambodia. Tot pentru prima oara in calatoriile mele nu m-am mai incarcat cu toata aparatura foto. Bine am facut. Am salvat mult timp si am scapat de acea frenezie in care tragi multe cadre dar nu savurezi mai nimic. 

Aflat pentru a treia oara in Thai, am optat sa facem o scurta vizita in nordul tarii, inainte de a ne indrepta spre insulele din sud. Am zburat cu Emirates, un drum dur la dus, Bucuresti-Dubai-Hong Kong-Bangkok, cam 20 de ore. Am realizat ca ceea ce s-ar presupune ca salvezi financiar prin alegerea unor rute indirecte, se pierde in banii cheltuiti pe cafele, mancare, etc, in timpul escalelor. Revenind la zboruri, dupa experienta neplacuta cu Turkish Airlines de anul trecut, Emirates au avut si ei pacatele lor. Nu degeaba nu mai sunt prima companie aeriana din lume. Daca la zborul dus totul a fost ok, returul a fost dezastruos. Intarzieri in Dubai si Istanbul. De apreciat poate ca in Istanbul am fost asteptat de un reprezentant Emirates. Reprezentant care m-a alergat in tot aeroportul, m-a trecut prin fata si m-a ajutat sa prind conexiunea la Tarom. Daca eu am prins conexiunea, transpirat si cu rucsacul de mana rupt in urma cursei nebunesti, bagajele mele nu aveau cum sa mai ajunga in Bucuresti. Asa ca a trebuit sa mai fac un drum pana la Otopeni pentru a le recupera. Biroul Emirates din Romania nu mi-a oferit niciun suport. In ce priveste calitatea serviciilor, KLM ramane pe prima pozitie in opinia mea. In fine, sa revenim la vacanta propriu-zisa. 

Am ajuns in Bangkok pe 25 decembrie unde, incredibil, am dat peste Imperator aflat in drum spre Burma. Dupa o zi de aclimatizare si shopping cu cele necesare (repelant tantari, paste dinti, bere, bere, am zis bere?) am zburat spre Chiang Mai. Orasul este foarte frumos, cu adevarat"autentic thai" fata de capitala sau alte destinatii turistice. Centrul vechi, imprejmuit de ziduri de aparare, seamana cu o uriasa gradina, presarata cu temple, restaurante si pensiuni cochete. Cartierul vechi, foarte linistit, este si locul unde sunt concentrate mai toate atractiile turistice din oras. Cazarea am avut-o la doi pasi de acesta zona si a fost foarte ok, in jur de 30 euro/noapte pentru camera dubla. Ce se poate spune despre nordul Thailandei ? Merita vizitat, probabil ca doua saptamani sunt suficiente ca sa iti poti face o vaga idee. Doar pentru Chiang Mai si imprejurimi trebuie vreo 5 zile. Daca orasul in sine nu necesita mai mult de 2 zile pentru a bifa principalele atractii (in principal temple, sunt foarte multe si cateva chiar merita vazute), in schimb pachetul turistic in zona ofera multe optiuni :

trekking prin jungla si rafting,

vizitarea unor ferme de orhidee, tigri sau elefanti sau a comunitatilor rurale. 

Un pachet de o zi costa in jur de 800-1,000 baht (1 ron = aprox 9 baht). Overall, cel putin Chiang Mai si atractiile din imprejurimi merita toti banii.

Din Chiang Mai am zburat inapoi in Bangkok pe 31 decembrie pentru a petrece Revelionul. De aceasta data am renuntat la Khao San. Am stat pe Sukhumvit pentru a fi mai aproape de zona Siam, unde se aduna thailandezii sa sarbatoreasca trecerea intre ani. 1 milion de oameni pe strada ? Probabil. 

Anyway, berea la barurile mobile de pe strazi a fost mai mult decat binevenita.

Pe 1 ianuarie am plecat spre Koh Tao, o insula in golful Thailandei, aproape de mai cunoscutele Koh Samui si Koh Phanang. Am apelat la un booking online facut din tara. Am ales compania Lomprayah. Un autobuz de noapte a plecat din Bangkok pe la ora 22.00, iar la 6 dimineata am fost preluati din Chumphon pentru a face saltul pe insula cu un speed boat. Vremea care se anunta proasta in zona, valuri mari, a facut ravagii, jumatate din pasagerii catamaranului vomitand incontinuu....

In Koh Tao soare, am stat la Captain Nemo, o pensiune curata si cocheta, condusa cu o mana de fier de o localnica voluminoasa. Ne-a costat 1,200 baht dubla. Sotul distinsei doamne, un hippiot francez foarte volubil, ne-a ajutat cu o serie de sfaturi binevenite pe care vi le impartasesc. In primul rand, desi este o insula mica, toata lumea este tentata sa inchirieze scutere. In multe cazuri turistii cad prada unor inselaciuni si sunt nevoiti sa plateasca pentru stricaciuni ale scuterelor de care nu au fost constienti. In al doilea rand strazile inguste si abrupte fac numeroase victime. Asadar, pe scuter sau nu, atentie la trafic.

Insula are mai multe plaje. Cele mai populate sunt in Mae Hat, unde este principalul debarcader, respectiv Sairee, la o distanta de 10 minute de mers pe jos. In fapt cele doua "statiuni" sunt unite. Sairee este centrul distractiei, cu o plaja lunga de vreo 2 kilometri si cu multiple optiuni de cazari, restaurante, scoli de diving.

Cea mai buna plaja este insa o fasie de vreo 200 metri in Mae Hat, in partea stanga a debarcaderului cum il privesti dinspre uscat. Curentii duc toate reziduurile dinspre debarcader spre Sairee. Apa este insa curata mai peste tot, de un turcoaz aproape identic cu cel din Adaman Sea. Plaja este si ea faina. Nu este Koh Lipe, dar e pe aproape. In rest insula are un vibe misto, este populata cu diveri, punkeri, hipioti. Sunt destule cluburi si baruri dragute pe plaja. 

Musai de vizitat este o insulita aflata la 1-2 kilometri de Saire, unde 2 munti mici iesiti din marea turcoaz se unesc printr-o fasie subtire de plaja.

Insula testoasei cum este supranumita Koh Tao ofera cele mai multe certificate de diving din lume, deci este un paradis pentru diving si snorkelling. Pe scurt Koh Tao merita o vizita, nu degeaba a iesit in top 10 insule votate de turisti pe Trip Advisor.

Din Koh Tao am plecat spre provincia Krabi, in Ao Nang. Am mai povestit de Ao Nang, nu mai revin. De aici am pornit spre Koh Lipe, tratat de asemenea mai pe larg intr-un articol precedent. Sa spun doar ca insula e tot mai scumpa si aglomerata. Daca initial italienii veneau in acest loc, acum majoritari sunt rusii (ca mai peste tot in Thailanda). 

Oricum, plaja si apa raman inegalabile.

Ne-am cazat la Mountain Resort, intr-o vila cu doua dormitoare la 100 euro pe noapte (ceea ce pentru 3 persoane era ok).

 Privelistea excelenta, ascensiunea pana la complex destul de obositoare. 

Preturile la cazari in Lipe nu sunt mici deloc, iar bookingul facut in prealabil este recomandat.Tot in Lipe am facut si o tura de snorkeling, a costat 700 baht, highly recommended.

Din Koh Lipe am vrut sa mai incercam o insula noua, in arhipelagul Trang. Am optat pentru Koh Ngai si bine am facut. Drumul din Lipe pana in Ngai a durat vreo 4 ore cu un vapor, cursa regulata (a costat si acest drum vreo 1,200 bahti). Insulita are o plaja de vreo 3 kilometri si adaposteste vreo 6-7 resorturi, jumatate din ele destul de scumpe (peste 100 euro/noapte), celelalte mai rustice cu bungalow-uri de bambus pe plaja (700-1,000 baht/noapte). Privelistea este faina, apa si plaja destul de apropiate de standardul din Koh Lipe.

Nu sunt prea multe lucruri de facut in Koh Ngai (cu totul sunt vreo 2-3 baruri si cam tot atatea restaurante). Si asta este farmecul ei. Este locul ideal pentru a-ti reincarca bateriile.

Cam asta a fost prima etapa a vacantei de anul acesta, treaba a durat o luna si a costat undeva pe la 1,700 euro.

Din Bangkok m-am indreptat spre Koh Chang. Situata in Golful Thailandei, insula elefantului adaposteste vreo 7-8 plaje. Optiuni pentru toate buzunarele, preturile la cazari si mancare sunt ok. Am stat in White Sand Beach, principala plaja, in zona hippie, mai linistita. De data asta am optat pentru ceva mai rustic, am stat in sectorul "german"  la Pen's bugalows pentru 500 baht/noapte. Jungla deasa atragea toata fauna locala, la pranz eram vizitiati de maimute venite la furat de mancare, cea mai mare soparla pe care am vazut-o in Thai s-a cuibarit in spatele patului meu, iar tantarii erau la ordinea zilei. Pretul si privelistea insa, compenseaza din plin.

Nu sunt multe de spus despre Koh Chang, sau din contra, poate prea multe. Apusurile sunt de nota 10. Optiuni pentru toate gusturile si toate buzunarele. Plaje si resorturi pentru familii, zone mai retrase si mai pe chill, Koh Chang le are pe toate. De aici am plecat direct spre Cambodia, drumul pana in Sihanoukville a costat in jur de 800 baht si a durat cam 10 ore. Si despre Cambodia am povestit intr-un articol mai vechi, o sa spun dar ca numarul de turisti creste de la an la an si implicit si preturile. Cazarea in Sihanoukville pe Orcheutal Beach e 15 usd/noapte (de la 12). Otress Beach arata precum Mamaia (sezlong langa sezlong), tot mai multe resorturi si bungalow-uri. Am optat sa ramanem in Orcheutal, unde sunt cele mai ok cazari, sunt multe restaurante, baruri pe plaja, etc.

Din Orcheutal am facut naveta cu un tuk-tuk (4 usd dus-intors) pe un bumpy road pana in Otress Beach unde faceam plaja.

Surpriza placuta a fost data de insulele din zona. Daca anul trecut erau nepromovate, acum toate agentiile de turism organizeaza ture, iar fiecare insula ofera din ce in ce mai multe optiuni de cazare. Am fost in Koh Rong, am dat o tura de o zi, nu am gasit cazare, era totul fully booked cu 1-2 saptamani inainte.

  

Plaja, foarte lunga si in mare pustie, este senzationala. Putine optiuni de cazare, 4-5 resorturi cu bungalowuri de bambus. Apa, turcoaz, foarte misto.

Pe scurt, daca vreti sa descoperiti o insula inca virgina, incercati Koh Rong, si incercati acum, din cate am inteles insula este privata, detinuta de un fond de investitii si in curand o sa inceapa marele santier...

Aceasta a fost tura de anul asta, a treia iesire consecutiva in Indochina. Si chiar sunt tot mai multi turisti, iar preturile cresc an de an, in continuare Thailanda ramane destinatia mea preferata, iar Cambodia (inca) ramane un loc interesant si extrem de accesibil din punct de vedere financiar.